SINDROMUL STOCKHOLM SI BANII TAI


SAU, DE CE ESTE IMPORTANT PENTRU FIECARE DINTRE NOI RAZBOIUL APPLE VS FACEBOOK

 

Stockholm 23 august 1973.  Un grup de doi bărbați înarmați cu tot ce se putea în vremurile acelea au pătruns  intr-o bancă din capitala Suediei, într-o tentativă de jaf armat. Au luat ostatici trei femei și un bărbat.  Timp de șase zile i-au ținut sub amenințarea armelor închiși în seiful băncii. La un moment dat au legat chiar explozibil de gâtul ostaticilor amenințându-i că îl va detona  în cazul eșuării tratativelor cu Poliția, i-au terorizat, i-au amenințat, și chiar au tras în polițiști…

Pentru ceea ce urmează vreau să scot în evidență teroarea în care au fost ținuți ostaticii,  permanent amenințați cu moartea, singura lor „ vină”  era aceea de a se fi aflat la locul nepotrivit, în momentul nepotrivit.  Au fost puși să vorbească direct cu poliția și chiar cu primul ministru Olof Palme pentru a le descrie direct groaza pe care o trăiau.

în fine,  acest hold up  s-a terminat cu bine pentru ” băieții buni”.  Poliția a spart seiful chiar pe deasupra și au împrăștiat gaze paralizante,  profitând de spațiul închis – seiful băncii – astfel încât efectul a fost imediat și  teroriștii au fost anihilați.

Ceea ce este uluitor este însă comportamentul victimelor în timpul operațiunilor poliției – pur și simplu victimele au apărat agresorii de acțiunile poliției,  au încercat chiar să-i ajute – dar și după atentat: au refuzat să depună plângere sau mărturii împotriva celor doi,  au organizat o strângere de fonduri pentru cauțiunea acestora și pentru a angaja cei mai buni avocați…

Culmea a fost atinsă când una din victime s-a căsătorit cu unul din agresori,  pe atunci încă în închisoare.

Experții au numit acest comportament „Sindromul Stockholm”,  și sub această denumire s-a clasicizat până astăzi.

Cazul a produs o adevărată „școală”  în psihiatrie. S-au făcut mai multe filme despre acesta și despre alte cazuri asemănătoare.  S-au produs analogii și extrapolări.

Astfel, se  vorbește despre Sindromul Stockholm în cazul  soțiilor / partenerelor / femeilor abuzate ( să nu râdeți,  dar s-au descoperit cazuri chiar și în cazul bărbaților!) / a copiilor /  adolescenților alienați parental.

De curând am citit chiar o interpretare potrivit căreia,   pe ansamblu, poporul român ar suferi de acest sindrom,   făcând atâtea bancuri pe vremea comunismului,  fără să se revolte, aceasta fiind tot o formă de atașament  emoțional paradoxal față de asupritori.

========================================================

Aprilie 2018. Tim Cook,  CEO-ul Apple, în câteva intervenții, a atacat modelul de afacere al Facebook, care s-ar baza pe informații personale ale utilizatorilor.

Răspunsul lui Mark Zuckerberg, CEO  Facebook : „Ca multe alte servicii media avem un model (de business)  bazat pe publicitate (referire la faptul că advertiserii sunt cei care plătesc serviciul de fapt)  astfel încât să se susțină acest serviciu gratuit. Asta nu înseamnă deloc că nu avem grijă de clienti noștri.”

Dar Zuckerberg mai adaugă ceva teribil,  unde de fapt am vrut să ajung:

Eu cred este important ca noi să ne debarasăm de Sindromul Stockholm și să nu mai lăsăm companii care se străduiesc să îți ia bani foarte mulți,  încercând să te convingă că de fapt le pasă de tine. Pentru că asta îmi pare ridicol!”

Uau!!!,  Ce panseu la domnul Zuckerberg!  Așadar, de fiecare dată când cumperi un produs extrem de scump așa cum sunt produseleApple,  Zuckerberg consideră că respectiva companie mizează pe postura noastră de victimă emoțională,  în manifestarea sindromului Stockholm.

 

Dar oare numai atunci când cumpărăm computere, telefoane sau tablete scumpe suntem, în termenii lui Zuckerberg,  abuzați? Oare numai in aceste cazuri singulare furnizăm noi „un răspuns emoţional automat, şi de cele mai multe ori inconştient la trauma victimizării, şi nu reprezintă rezultatul unei alegeri raţionale a victimei”? (aceasta fiind definiția universal acceptată a Sindromului Stockholm).

Mie mi se pare că nu, mai deloc! Adevărul este că dacă am scăpa de manifestarea sindromului Stockholm în cazul fiecăreia dintre cumpărăturile noastre,  nu numai in cazul produselor Apple, finanțele noastre personale ar arăta cu mult mai bine.

Și încă, eu cred că de fiecare dată când,  în urma expunerii noastre la reclame, media,  anturaj, atenția noastră se mută de la interesele noastre pe termen lung,  cum ar fi asigurarea veniturilor noastre pe lungi perioade de acum încolo,  la consumul momentan, și nu neapărat de care avem stringentă nevoie, ne manifestăm ca victime emoționale incapabile să iasă dintr-o relație.

 

Totul este ca măcar să nu  pactizăm pentru totdeauna cu „abuzatorii”.

Tiberius Margarit SdB


2 comments

  • Avatar

    Exact. Suntem incorsetati in paradigmele si standardele impuse de o societate bolnava , o societate speculativa si bazata pe consumerism neloial. marketingul invaziv practicat de sistemele media ultramoderne impregnate cu mesaje subliminalenu iti ofera posibilitatea de a fae alegeri ci iti impune sa faci ceea ce ti se prezinta drept singura solutie viabila.
    Avem totusi solutia de a scapa facand alegeri personale constiente.

  • Tiberius Margarit
    Tiberius Margarit

    Foarte bine punctat Lucian! Îti multumesc de vizita!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *