SPUNE-MI CU CINE TE COMPARI!


2,5 minute de Finante Personale

Trebuie să-mi recunoașteți unele merite. Spre exemplu, hai, admiteți, trebuie să fie foarte greu să persiști în aceeași greșeală ani de zile, chiar zeci. Ei bine, eu am reușit!

Multă, prea multă vreme îmi comparam propriile realizări financiare cu statusul material pe care îl afișau oamenii pe care îi cunoșteam, sau doar îi vedeam / întâlneam pe stradă sau în media.

Reperele erau cam: cum se îmbracă, ce mașină conduc, ce casă au, ce concedii fac vecini, prieteni, cunoscuți, colegi etc. Devenise obicei!

Primul nonsens al acestui prost obicei venea dintr-o crasă lipsă de educație financiară. Comparam modul de cheltuire a banilor, deși veniturile erau evident diferite pentru fiecare din aceste cazuri. Las la o parte că foarte probabil, mare parte din acest status afișat provine din credite. Dar niciodată nu m-am gândit să fac și o ierarhie a creditelor asumate de fiecare din cei cu care mă comparam!

Într-un fel se simte un concediu all inclusive în Antalia cu avionul pentru o familie de profesori, 4 persoane, cu un venit cumulat de 800 Euro și cu totul altfel se simte același concediu pentru un cuplu de IT-ști!

Al doilea mare nonsens era că îmi aliniam modalitatea de a cheltui banii, dar nu și principiile pe care le aplică în finanțele personale fiecare dintre acești vecini, cunoscuți, prieteni etc.

Într-un fel se suportă un astfel de concediu într-o familie cu credite imobiliare pe 30 ani și cu totul altfel într-o familie care are Fondul de Siguranță în valoare de 8 luni de cheltuieli…

În fine, al treilea nonsens era că aceste comparații se limitează la aspecte materiale. Nu și la scopul suprem al managementului / stăpânirii banilor și anume cât de fericiți sunt acești oameni! Până când ne-am reechilibrat finanțele personale în urma șocului financiar prin care am trecut vă garantez că nu a existat niciun fel de fericire din faptul că dețineam lucruri (casă, mașină) pe fondul stresului că urmează să fim executați silit!

Ideea de bază la care am ajuns a fost că, LOGIC și RAȚIONAL este un mare nonsens să îți compari realizările materiale cu ceilalți din jurul tău.

Și totuși eu încă mă surprind deseori făcând-o. Și asta pentru că acest gen de comparații nu vin pe fond logic sau rațional. Ele vin pe fond emoțional.

Este adevărat că de aproape un an am reușit să îmi controlez pornirile astea citind o maximă atribuită lui Tony Robbins (apoi am văzut că sunt mai mulți cei care îi contestă lui TR întâietatea elaborării acestei ziceri. Fie, dar este adevărat că eu am auzit-o de la el).

„Vei trăi o altă viață atunci vei înceta să-ți trăiești frustrările și vei începe să-ți trăiești recunoștința.”

Dar cum să-mi trăiesc recunoștința când văd că eu, șef de promoție, sau printre primii, am avut probleme cu banii, iar colegul meu care ținea discoteca în facultate și care a și repetat un an sau doi, stă mai mult în Londra decât în București? Și cum să explic eu asta unor copile pe care trebuie să le umplu cu emoții pozitive ca să trateze cu responsabilitate școala?

Astfel că am ajuns la concluzia că nu voi putea vreodată să încetez să mă compar cu ceilalți. E un alt mod de a-mi recunoaște limitele în a-mi controla emoțiile.

Dar, reflectând la maxima lui TR m-am autoconvins că este o greșeală să te compari exclusiv cu persoane contemporane ție. Adică cu cei de pe orizontala timpului.

Ce-ar fi dacă m-aș compara cu persoane din alte generații? Adică pe verticala timpului, în jos! Și, ca un caz particular, ce-ar fi dacă m-aș compara chiar cu mine, cel de, să zicem cu 10 ani în urmă?

Acum o săptămână am văzut un episod pe History Channel (parcă!) din care reieșea că regii și reginele Angliei trăiau vieți foarte grele, și chiar au murit din cauze de boli astăzi perfect tratabile precum infecții simple, carii dentare, apendicită.

Ceea ce aduce valoare vieților noastre cred că stă în primul rând în calitatea vieții. Ori, sper să îmi dați dreptate, eu sunt convins că noi toți suntem norocoși că trăim o astfel de viață, față de cea din secolul trecut.

Spre exemplu sigur trăim din punct de vedere material mai bine decât bunicii noștri. Ambii mei bunici au trăit vremuri de război, nici unul nu a avut mașină, ambii m-au plimbat cu șareta sau căruța și erau – și mă făceau și pe mine – fericiți. Nici unul din părinții mei nu a călătorit în vremea copilăriei mele cu avionul, dar concediile la Eforie și Predeal ne făceau fericiți. Fetele mele au fost în tabere internaționale cu avionul de la 9 ani iar concediile cu ta’su sunt nașpa pentru că nu dau bine pe Instagram! Eu am făcut facultatea cu 2 perechi de blugi, un costum pentru examen și vreo 5 cămăși. Fetele mele fac scandal dacă nu se aleg cu astfel de țoale o dată pe vară!

Sigur fiecare din noi are în familie – și nu numai – astfel de comparații. Și asta pentru că este o realitate evidentă! Noi toți suntem niște norocoși pentru că trăim un standard de viață net superior față de generațiile anterioare. Și față chiar de noi, cei cu ceva ani în urmă. Și ar trebui să fim recunoscători pentru asta.

De fiecare dată când ne comparăm cu cunoscuții noștri – contemporani – este foarte posibil să ne trăim frustrările.

De fiecare dată când ne comparăm cu generațiile anterioare sigur ne trăim recunoștința!

Și T Robbins ne spune că astfel, s-ar putea să trăim o altă viață!

Una mult mai bună!

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *