SINDROMUL BROAȘTEI FIERTE


3 minute de Finante Personale

Nu văd toate aspectele legate de pandemie proaste. Unele pot fi bune. Chiar foarte bune. Altele dezastruoase!

– Nu cred în efecte medicale pe termen lung ale acestei pandemii. De altfel sunt convins că cel de-al doilea, mă rog, n-lea val când vor veni, nu vor mai paraliza economia, pentru simplul motiv că nu vor mai fi resurse, și atunci autoritățile vor merge pe “laissez-faire”. Sau “scapă cine poate!” Sau “imunizare colectivă” cu victime colaterale. Așa că nu le vom mai ține socoteala pur și simplu.

– Cred că telemunca va duce la mutații definitive, în sensul că vor fi destule companii care vor considera că este mai convenabil așa: costuri de operare mai mici, cheltuieli cu chiria, cu transportul (cel puțin), toate mai mici. De aici până la externalizări propriu-zise de servicii nu mai este decât un pas.

– Pandemia asta mi-a schimbat gândirea despre ce înseamnă să fii bogat în plan personal: definiția mea pentru bogăție nu era legată de bani, ci de deținere de active care produc flux de bani. Astfel bogăția, în accepțiunea mea cumpără libertate. Cu cât ești mai bogat în astfel de “mașinării” cu atât mai liber. Ei bine, pandemia mi-a arătat limita: degeaba te bucuri de libertate personală dacă ești obligat să stai închis în casă “n” luni din cauza lipsei de infrastructură medicală. Nu poți fi (nici măcar în accepțiunea generală a termenului, ca deținător de bani) bogat într-o țară săracă în infrastructură. 

– Nu înțeleg opoziția față de luarea temperaturii la intrarea în marketuri, alta decât de a fi bombastic. De fiecare dată când ne-o “ia” ne-o și dă înapoi, nu o țin pentru ei! Atunci?

– Nu cred că stă în picioare comparația cu criza din 2008. Atunci erau afectate băncile, deci posibilitatea de a te împrumuta (ca stat) era limitată. Acum băncile sunt “alive and kicking!”, le va crește businessul foarte mult în următorii ani, pentru că statul e obligat să se împrumute. Cu două consecințe: ca (mic) investitor în bănci cred că va fi bine, dar ca deținător de depozite, chiar pe termen lung, nu cred că vom mai vedea dobânzi real pozitive prea curând!

-Cred că investitorii old fashion, diversificați în fonduri sau etf-uri vor fi mai puțin loviți de criză decât cei pe titluri individuale. Cu siguranță vor fi unele titluri individuale mari câștigători. Dar, numeric și valoric, mai puține decât cele care vor pierde. Pentru motivul că asta este, până la urmă definiția crizei. De aceea, cred că tendința investitorilor de afară în a miza în special pe fonduri / etf-uri se va accentua.

-Tot la capitolul mari câștiguri pentru finanțele noastre personale este că lumea va reînvăța virtuțiile economisirii. 

-Un alt mare câștig din această criză poate fi, dacă vrem, să învățăm ce se întâmplă efectiv acum în economie. Au dat drumul la curs? E mai rentabil, în astfel de zile să ai economiile în lei sau în Euro / Dolar sau altele?  E bine să ai fondul de urgențe constituit? În ce monedă? Cât de mare? Până acum am constatat o similitudine cu 2008. Ne putem gândi atunci că statul acționează cam la fel în crize, indiferent de guvern? Spun asta pentru că eu sunt sigur că ritmul de apariție al unor crize majore, cum se pare că va fi aceasta, se va înteți. 

-Mari câștiguri sper să vină din situația în care este acum învățământul românesc. Ceea ce s-a făcut în aceste luni în România nu este învățământ. Este doar o formă de protecție socială (de înțeles) pentru profesori. Dacă fetele mele (până să se încuie în cameră că urlă ta-su la ele) dau testele și răspund la întrebări cu soră-sa ținând manualul / caietul cu răspunsurile / demonstrația corectă în spatele ecranului laptopului, atunci majoritatea copiilor fac așa. Nu mai spun că sunt pe grup în timpul testelor și răspunsurile seamănă izbitor…Sau că se dau note pe…participare / prezență. Care prezență înseamnă implicit că, la materiile care nu le interesează au splitat ecranul….Eu nu cred că o predare online eficientă la materiile reale poate fi făcută fără tablete grafice și pentru elevi și pentru profesori. Partea bună pe care o văd eu în dezastrul anunțat (dacă nu se va relua materia offline) este că -sper, cel puțin – va crește presiunea pentru examene care să pună accent pe aplicarea cunoștințelor, nu pe memorie. Pentru că societatea are nevoie ca învățământul să pregătească oameni care găsesc soluții, nu recitatori. Adică genul de examene care se dau cu cartea pe masă. Eu am dat astfel de examene în afară și (să fi fost o întâmplare?) majoritatea erau cu cartea / cărțile, Google, pe masă. 

-Și până acolo, reintroducerea de urgență a tezelor unice pe țară corectate încrucișat. Pentru că într-o astfel de situație limită, dacă nu s-ar fi putut ține Evaluarea Națională / Bacalaureatul, cel puțin să fi fost un fel de Evaluare Națională / Bacalaureat împărțite pe semestre (teze unice). Aceleași cerințe pentru toți. Altfel elevii de la școlile cu profesori exigenți sunt dezavantajați. Eu nu cred că trebuie să fim atenți la aspectele astea doar dacă avem copii. La modul cum arată acum Legea Pensiilor, ne interesează pe toți cei din activitate, pentru că ei, copii de azi, ne vor plăti pensiile… 

-Sper în inițierea unor schimbări la nivel macroeconomic. Ce se va întâmpla đacă pornește un război economic SUA- China? Dacă SUA, așa cum a cerut UK să decidă în problema 5G în termenii “ori SUA ori China, alegeți!”, vor cere același lucru europenilor pe din ce în ce mai multe domenii? Ce se va întâmpla dacă va face China același lucru cu țările din Asia? Știu, sunt un idealist, dar, …nu se știe! Sper într-un spațiu economic comun SUA+SUE. Sau, mă rog, UE+SUA, măcar sub forma TTIP, pus pe hold de D Trump (America first!). Măcar la nivel de investitor individual să pot investi direct, în exact aceleași piețe și prin aceiași intermediari ca cetățenii americani (Vanguard).  

-Un uriaș aspect pozitiv care poate pleca din această criză este creșterea conștienței că suntem UN SINGUR PĂMÂNT! Epidemia nu a rămas în China, a trecut granițe, și acum înconjoară pământul. Un singur Pământ! Nicio țară nu s-a putut izola de virus, oricât de bogată!

-Dar nu numai o pandemie nu ține cont de granițe. Ci și – cea mai mare îngrijorare a mea – clima. Dacă eu, copil, aveam cel puțin 6 săptămâni de zăpadă pe iarnă, fetele mele nu au nici câteva zile. În același oraș… Un singur Pământ! Nicio țară oricât de bogată nu se va putea izola de încălzirea globală!

Sper în mobilizări rapide și masive în toată lumea, pe măsură ce gradul de înțelegere a situației va trece și el granițe!

– Se spune că, dacă torni dintr-o dată apă fierbinte într-un vas unde este o broască, aceasta va sări imediat afară din vas. Dar dacă pui o broască într-un vas cu apă și începi să încălzești apa gradual, broasca nu se va mișca, căci se mulțumește cu esențialul: apa. Pe măsură ce temperatura apei crește, broasca ar fi capabilă să-și ajusteze temperatura corpului în consecință. Când apa ajunge aproape de punctul de fierbere, broasca nu mai poate să își regleze nicio funcție. De-abia în acel moment broasca decide să sară afară. Broasca încearcă să sară, dar nu este în măsură să facă acest lucru, pentru că și-a pierdut toată puterea în ajustarea cu temperatura apei. Foarte curând broasca moare. Cam așa cunosc eu acest sindrom numit al broaștei fierte. Acum, sigur că se poate pune întrebarea: Ce a ucis broasca? Mulți dintre noi ar spune, poate, că apa fierbinte. Eu sunt de partea celor care cred că lipsa ei de prevedere în a interpreta un curs al evenimentelor, și de a acționa în consecință, la timp!

– Ei bine, sunt convins că în ceea ce privește clima suntem deja toți în aceeași oală, și  ochiul aragazului este aprins. Nu-i așa că încă este suportabil?

– Dar mai cred și că suntem și într-un alt fel de oală, din cauza costurilor legate de pandemie: cea a inflației, a cursului de schimb și a lipsei investițiilor. Chibritul e deja scăpărat. Vor avea grijă guvernanții să nu ajungem la punctul de fierbere?

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *