„SA CUPRINZI CUPRINSUL CARE TE CUPRINDE”


2,5 minute de Finante Personale

Sunt un adept al ideii că bunăstarea, inclusiv financiară, nu este un dat și nu vine din neant, fie și pentru că nimic durabil nu se poate construi pe nisip. Îți trebuie o anumită setare mentală ca să atragi, să menții și să dezvolți bunăstarea de orice tip. Dacă nu o ai, trebuie să ți-o construiești!

Ca și impuls inițial, pe mine m-a ajutat mult examenul de filozofie din anul I. Voi ține minte mereu chiar și subiectele. Printre altele era să explic citatul „Sa cuprinzi cuprinsul care te cuprinde” (spre rușinea mea nu mai știu cui aparține, și Google nu mă ajută, cred că lui Emil Cioran sau lui Mircea Eliade), să răspund dacă păsările cerului sunt libere („Nu sunt libere!” „De ce nu sunt libere?” „Pentru că trebuie să învingă mereu gravitația”) și de ce ar avea nevoie de filozofie un inginer („orice om are nevoie de filozofie ori inginerii sunt și ei …oameni (bine că nu m-a pus să demonstrez asta…!)). Tipul era așa de zgârcit în a da note de trecere încât atunci când mi-a dat carnetul și mi-a cerut să nu-l deschid decât după ce ies din sală eram sigur că m-a picat. La fel de sigur sunt că mi-a auzit reacția din hol (ca de altfel toată Politehnica!).

Și tot atât de sigur sunt acum că setarea mentală, arhitectura asta a concepțiilor personale este extrem de importantă în devenirea financiară a fiecăruia dintre noi.

„Am constatat mereu și mereu că succesul este 80% psihologie și 20% mecanică!”

Tony Robbins

De aceea citesc cu interes articole, lucrări și cărți care abordează suportul mental, psihologic și chiar filozofic al drumului nostru financiar.

Astfel, din frecvența mare a abordării subiectului de către autori consacrați, am înțeles importanța extremă a ego-ului în evoluția financiară personală.

Curentul principal de gândire este că ego-ul este este unul din cei mai mari inamici, adversari chiar ai creșterii noastre financiare.

Dezvoltat din copilărie prin atenția aproape totală a părinților (mamei în principal) se transferă la adolescent și apoi adult ca nevoia exagerată de recunoaștere a meritelor, a eforturilor, a valorii personale (reale sau imaginare) și a statusului pe care îl afișăm. Avem nevoie de drăgăleala asta mai tot timpul vieții noastre.

Ori statusul afișat costă bani. Mulți! Și psihologii care sunt consultați în toate campaniile de marketing știu foarte bine asta!

Ego-ul este cel care ne determină să ne comparăm cu vecinul / colegul, ca nu cumva să coborâm sub nivelul la care se îmbracă, în ce concedii merge, ce mașină „poartă” etc. Prin aceasta, acest ego ne conduce la egalizarea nivelului cheltuielilor, deși cel al veniturilor este, evident, diferit!

La un moment dat făcusem un calcul cât ar fi însemnat, în lei, dacă aș fi rezistat măcar cu 10% la impulsurile acestui ego personal!

Și tot ego-ul ne face să combatem cu vehemență părerile altora, să nu admitem că există și altă cale în afară de a noastră. Nu ne lasă să acceptăm că putem învăța de la alții mai mult decât de la noi înșine. Și astfel ne închidem cu lacătul multe porți prin care putem evolua.

Parcă Andrei Pleșu spunea că o formă de control a ego-ului personal este să practici chiar și o (măcar ușoară) formă de autoironie (și, atunci când nu uit, chiar mă pomenesc că se întâmplă și la mine pe blog).

Pe scurt, ego-ul ne face să alegem mereu un stil de viață de import. Mesajul subliminal pe care se bazează este: „Păi ce, eu sunt mai prost? Și eu merit ce are ăla!”

Iar puterea ego-ului este așa de mare încât ne cuprinde total!

Cei mai mulți autori susțin că modul de viață extrem de frugal exact asta înseamnă: înfrângerea ego-ului personal. Și că dacă vrem să evoluăm rapid trebuie să marcăm în prealabil controlul total asupra ego-ului.

Într-unul dintre cele mai măgulitoare commenturi de până acum, un prieten asocia modul meu de abordare a subiectelor de finanțe personale ca aparținând unui model de critică independentă. Nu vreau să par deloc un critic din vocație, asta ar demonstra chiar un ego dezlănțuit, dar este adevărat că îmi place să analizez prin filtru personal cam orice citesc. Asta fac inclusiv cu calculele de amănunt, le transfer în realitățile proprii sau  românești. La fel fac și cu diferite alte concepte.

Iată, și în abordarea  influenței ego-ului în finanțele personale am mai multe nuanțe.

Eu nu merg până la anihilarea ego-ului, nu înțeleg rostul unei evoluții pe termen lung (ori, nu uitați orice creștere compusă a banilor noștri nu se face decât pe perioade lungi de timp!) în sacrificii aproape totale ale nivelului de viață actual. Eu cred că și aici trebuie un echilibru: controlul ego-ului nu ar trebui să însemne să nu lupți pentru o idee. E bine să îți cunoști valoarea și să te promovezi. Aici trebuie căutat echilibrul!

Un ego exacerbat, egocentric fiind, nu va putea niciodată recunoște și nici înțelege succesul unei echipe. El va fi cel mult un lup singuratic. Un ego controlat acceptă că nu deține adevărul absolut și că trebuie să învețe și să facă eforturi pentru a-și îmbunătății finanțele personale.

Un ego exacerbat nu va putea să accepte eșecul, nici măcar pe termen scurt. Un ego controlat acceptă modelul de creștere al piețelor financiare, de exemplu, cu plusuri și minusuri, și cu tragerea liniei de concluzii pe termen lung, pentru că el se uită mai rar în oglindă…

Un ego exacerbat consideră că le știe pe toate, sau că poate face orice singur, și deci nu va apela la consiliere, adică merge mai degrabă spre stagnare, sau avans cu viteze mici. Un ego controlat acceptă că nu știe destul, dar întrucât asta stă în calea atingerii obiectivelor sale financiare, este gata să învețe, să depună efort și resurse.

CONCLUZII

  • Din naștere (cred) – eu îmi explic asta prin competiția teribilă prin care am venit pe lume! – ego-ul fiecăruia este mai degrabă rebel. Mare parte din succesul nostru financiar depinde de îmblânzirea, de conștientizarea și controlul ego-ului nostru.
  • Chiar dacă nu cădem pe proporții cu Tony Robbins cu 80 / 20, eu cred că ar trebui să conștientizăm permanent că succesul financiar este mai mult psihologie decât tehnică!
  • Eu nu asociez ego-ul ca fiind – prin definiție -ceva rău. Ci ceva care trebuie permanent conștientizat, și controlat.

Ca ceva care trebuie cuprins.

Trebuie deci ca în evoluția noastră financiară să cuprindem cuprinsul care ne cuprinde…

Tiberius Margarit SdB


2 comments

  • Am asa o presimtire ca Tiberius Margarit va mai scrie o carte cat de curand in care viziunea pragmatica si rationala care il caracterizeaza va face totusi trimitere la aspecte filozofice si psihologice care „agata” in tracat latura financiara istorica si cotidiana….asa ca Tiberius nu ma lasa prea mult in suspans. te rog.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *