PLUTEEEEEESC !!!


„AM DAT” EVALUARE NATIONALA!

Și ce legătură are asta cu Finanțele Personale!

 

Dacă vreți (și vreți, nu-i așa?) să-mi faceți o mare plăcere întrebați-mă ce a făcut fi-mea la Examenul de Evaluare Națională!

Ei bine, mulțumesc de întrebare, a obținut un rezultat foarte bun. Are media 9,80 (9,75 la Română cu 9,85 la Mate), și care va mai crește prin considerarea mediei din cei patru ani. Dacă presupunerile mele se vor dovedi corecte (anul acesta vor scădea mediile pentru că s-a dat mai greu față de anii precedenți, cel puțin la Mate), foarte probabil va putea alege orice liceu își dorește!

Am ajuns aici însă (și aici apare prima legătură prin similitudinea cu Finanțele Personale) numai prin stabilirea în Consiliul de Administrație al familiei (despre care, cei care ați citit cartea-mi „LEGILE BANILOR TĂI” știți cum funcționează!), și prin urmărirea unor principii și a unui plan. Iată câteva din ele:

  • Rolul educației școlare îl vedem ca dobândirea de valori precum să învețe să învețe, să fie încrezătoare, să-și țină promisiunile, integritate (prefer un 4 cinstit decât un 7 copiat) etc
  • Viața se petrece offline, nu online. Și pe vremea copilăriei mele exista Facebook. Se chema „afară!”
  • Vreau să învețe să fie independente, nu să se obișnuiască cu ideea că depind de cineva / ceva.
  • Să aibă curajul să fie diferite. Să nu meargă cu turma, să nu accepte argumentul „așa face toată lumea!” (90% din populația lumii au probleme cu banii. Dacă vor face ce face lumea, oare vor avea rezultatele celorlalți 10%?)
  • Nu există nicio corelație directă între performanța școlară și situația financiară ca adult. Spre exemplu, media de absolvire a universității / facultății de către milionari este 7,52. NU 10! Totuși, 92% din milionari au studii superioare!
  • Școala tradițională NU garantează competențe. Ea garantează doar diplome, adică ceea ce se căuta, de exemplu, în comunism. La nici un job interviu în țară sau afară nimeni și niciodată nu m-a întrebat vreodată (deși aș fi vrut) cu ce medie am terminat sau dacă am avut vreun bis într-un an. Când m-am aflat de cealaltă parte a mesei, de asemenea la nici un astfel de interviu niciodată NU m-au interesat astfel de informații. Pentru că sunt irelevante!
  • Ca o primă consecință nu am pus presiune pe obținerea unor note. Rezultatele ei din timpul școlii sunt rezultatul propriei ambiții. Ok, și (mai mult ca sigur) al corelării mărimii alocației de rezultatele ei, exact cum va afla că este și în viața reală!
  • Singura decizie care nu s-a luat în consens în Consiliul de Administrație al familiei a fost cea legată de meditații. Colega mea de cameră și de Consiliu știe că în ceea ce privește educația kinderelor eu sunt primul între egali (doamnelor nu îi plângeți de milă, căci în mult prea multe alte domenii este prima între – oricum – inegali!!). Fetele mele nu vor avea niciodată meditator! Cel puțin nu la modul în care se înțelege acum noțiunea de meditator: cineva care să îi rezolve problemele sau să îi lămurească noțiuni de teorie. Pentru asta există Google, manuale, biblioteci, culegeri și… profesorii de la clasă. Dacă nu simte nevoia să facă asta singure înseamnă că nu au o problemă de înțelegere. Ci de atitudine! Consider că cel mai mare rău pe care îl face ideea de meditator este că obișnuiește copiii cu ideea că nu este nevoie să se zbată ei pentru a asimila cunoștințe, din moment ce în fiecare săptămână vine unu’ plătit de tati să facă asta în locul lor. Problema cu astfel de meditatori este că îi învață pe copii că nu pot reuși singuri, ci numai cu ajutor! Că sunt dependenți. Ori eu văd principalul rol al educației formale acela de a „livra” tineri independenți, capabili să se descurce singuri! Cum îți explici că în State nu (prea) există meditații pentru școală și liceu, ca la noi, ci în facultate? Voi ați auzit de meditații la noi în facultate? Eu cred că diferența este că la noi, odată ce ai intrat la facultate obiectivul dorit (diploma) este aproape atins, pe când la ei obiectivul este deprinderea de competențe, și atunci pe nivelul acela se cere ajutorul! Și mai cred că, la fel ca în Finanțe Personale, copiii au nevoie de mentori, nu de vătaf pe plantație. Principalul meu rol, când am meditat sau pregătit copii, a fost să îi fac să își găsească motivația de a depune efort ca elev!
  • Fata mea nu excelează la nicio materie. Prin excelență înțeleg participare la olimpiade, concursuri școlare etc. Nici pasiuni nu prea are. Evident exceptând Youtube, Facebook, WhatsApp, Instagram, și mai nou…Cardi B. Ideea că fi-mea e rapperiță mă chinuie cu picătura! Câtă școală pop-rock, pop clasic sau contemporan și country-pop am „investit” în ea…! Nevastă-mea răsucește cuțitul în rană și-mi spune că ar trebui să mă obișnuiesc cu ideea că va veni clipa când o să-mi prezinte pe vreunu’ vânăt de tatuaje și plin cu sârme înfipte în diferite locuri vizibile sau invizibile. A insistat așa de mult cu imaginea asta încât am chemat-o preventiv -pe fi-mea- și i-am făcut un preinstructaj: i-am spus că dacă se întâmplă așa ceva, cu mâna mea îi smulg candidatului sârmele, una câte una, de unde le-a infipt. Pentru zonele sudice ale corpului voi folosi un clește cu brațe lungi pe care, ca să nu îmi spună că sunt sadic, nu îl voi înroși în foc. Răsucirile la 360 grade vor avea loc la temperatura camerei. Apoi cu toate sârmele se va duce la Remat și le va preda cu chitanță de primire, după care îl aștept să continuie fraza prin care îmi cerea voie să iasă cu fi-mea! Dacă excludeți paranteza asta de idei puteți rămâne cu ideea că dacă fi-mea a putut, atunci mulți alți copii pot!
  • Revenind la modul sobru, cea mai mare problemă a generațiilor actuale eu o consider abuzul de tehnologie. Ca timp și intensitate. Eu am tratat-o ca dependență psihică și, cu 6 luni înainte de examen am instituit următoarele reguli: nu mai mult de 4 GB pe lună consumați. Asta ar trebui să fie suficient pentru orice, inclusiv teme pe WhatsApp, Google Maps și toate celelate. Și zero wi-fi. La noi în casă nu avem wi-fi. Inițial îi confiscasem telefonul complet dar nu a dat rezultate bune! Am recalibrat la 4 GB!

„Pentru că toți tații sunt la fel de răi ca tine, de-aia nu vă dădea net Ceaușescu”

Absolventă de clasa a VIII-a cu nota 9,80 la Evaluare Națională

  • Să facem un mic calcul: să zicem că o meditație costă 70 lei pe ședință și un copil se pregătește la două materii. Pentru București cifrele sunt mici, dar acceptă-le te rog de dragul calculului. Pe un an școlar un părinte plătește 70×2 materii x 4 săptămâni x 9 luni = 5040 lei (cam 1.100 Euro) de copil și an. Dacă începe cu meditațiile din clasa a VII până într-a XII inclusiv, părinții plătesc cam 1.100 x 6 ani =6.600 Euro.
  • Probabil că faci acum o evaluare a ceea ce înseamnă pentru tine valoarea asta de 6.600 Euro de copil pentru tine. Eu îți spun însă că poți gândi și altfel: în termen de stăpân al acestor bani! Dacă nu am greșit la calcule, am să-ți arăt atunci când venim din mini vacanța dictată de absolventa de 8 clase, de ce consider eu că dacă noi, ca părinți nu creăm toate condițiile copiilor noștri să fie milionari în Euro în decursul vieții lor (al copiilor) este în mare parte vina noastră, a părinților!
  • Da, în Romania!

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *