NIMENI NU TINE CONTORUL NEREALIZARILOR TALE!


2,5 minute de Finante Personale

De ce l-ai ține tu?

Hai să spunem că prin „nerealizări” am înțelege fie eșecuri, pierderi, fie încercări neutre, care nu s-au soldat cu niciun rezultat.

Cred că nimic nu este primit mai prost de către mentalul nostru decât  un eșec. Poate doar un șir de eșecuri…

Și mentalul colectiv are același tipar. E de ajuns să privești în jur la tonul cu care se rostește expresia: „un ratat…!”. Așadar pentru mentalitatea comună un tip care a încercat ceva și nu a reușit este un ratat!

Eu consider acesta un tipar greșit! Cred că ratat este cel care nu încearcă, cel care rămâne cantonat în zona lui de autocompătimire, pentru că este țintuit în nemișcare de spectrul apariției unui nou eșec, care s-ar adăuga primului, sau celui dinainte.

Un tip care face încercări în serie, până reușește nu poate fi un ratat.

Îmi amintesc de timpurile când aveam probleme financiare în familie. Nevastă-mea mă tot îndemna să mă duc să mă angajez la firma unui fost coleg, care o ducea bine financiar. Nu m-am dus. Îmi era teamă de eticheta de ratat în fața unor prieteni și foști colegi. Dar prin exact asta eram un …ratat. Nu încercam!

Banii urmează numai o anumită setare mentală, pe care eu o numesc „psihologia bunăstării”.

În cadrul ei, cred că felul de a privi eșecurile, nerealizările, pornește de la o viziune centrată – în mod greșit – pe propria persoană. Ori în cadrul general, pe zoom, în întreaga poză nu prea contăm.

Să zicem că ești în căutare de job. Ai aplicat deja la 7 poziții și, de fiecare dată, ți s-a spus: „Așteptați răspunsul nostru”, și tu ai înțeles deja că este forma lor elegantă de a spune „Nu te vrem”. Pe tine personal te marchează șirul asta de 7 încercări și le numești deja „eșecuri”, așa că ai reținere să te duci la al optulea job interviu.

Greșești! Habar n-au cei cei de la acest posibil post de cele 7 încercări, tentative, pe care tu le mai și consideri „eșecuri”. Bănuiesc că anunțul nu era ceva de genul „Pot aplica doar cei care au aplicat anterior la maxim alte 7 companii”!

Habar n-au și nici nu le pasă.

De ce ti-ar păsa ție?

O perioadă de timp, convins prin R Kyiosaki de importanța cursurilor de vânzări pentru dezvoltarea mea financiară, am colaborat cu o bancă pe domeniul unui produs de economisire. În medie, pe „calitățile” mele, cam la 15 telefoane reușeam să găsesc pe cineva dispus să afle despre produs. Habar n-avea și nici nu cred că îl interesa că au fost înainte alți 14 interlocutori neinteresați de oferta băncii, eșecuri ale mele. De ce le-aș fi contorizat eu?

De curând a trebuit să fac revizia la gaze. Prețuri în jur de 300 lei și peste, care mi se păreau mari. Am sunat la 5 firme în încercarea de a obține un preț mai bun. Am primit refuzuri. Eșecuri, cum ar veni. A șasea firmă însă nu a știut de cei 5 dinainte. Și mi-a făcut reducere la 200 de lei pentru că am acceptat intervenția într-un orar care le era lor convenabil.

Eu cred că eticheta de ratat, de eșuat în serie ne-o punem singuri, chiar noi. În uriașa majoritate a cazurilor cei din jur sunt ocupați cu contorizarea propriilor eșecuri. Nu le prea pasă de ale tale. Singurul care ține scorul propriilor eșecuri ești doar tu!

De ce ai face-o? Uită-te cu atenție la cele n-1 nerealizări. Nu cumva au fost urmate, majoritatea, de o (+1) – a „n”-a – cea de reușită? Adică întregul este o suită, în final câștigătoare, tocmai prin cele n-1 nereușite din prima.

În zbuciumul tău financiar sigur ai avut și probleme, sau nereușite sau eșecuri. Poate ai pierdut bani pe bursă, poate ai împrumutat pe cineva și nu ai mai primit înapoi, poate ai închis două – trei afaceri. Nimeni nu stă să le numere. Nici tu nu le-ai pune pe Facebook pentru prieteni, deci nici pentru tine nu ar trebui să conteze!

Nimeni nu știe, și chiar dacă știe, nu le pasă. Lumea nu este centrată pe tine, nu stă să-ți măsoare cu penseta trăirile tale.

Viziunea asta a avut, pentru mine, și o proiecție pentru viitor: voi mai face greșeli, voi mai avea pierderi, ocazional voi mai vedea chiar și câte un spectator care-mi va spune: „ratatule!”. Nu îl voi asculta, habar nu are că eu sunt în faza celor n-1 încercări, și nici nu știe, ca mine, că ciclul se închide de-abia după a „n”-a încercare. Sunt doar spectatori care îmi arată tabela în timpul jocului, când sunt condus, deși meciul nu s-a terminat.

Dacă ești orientat spre proporții poate că ai observat deja că mereu (n-1) este mai mare decât 1. Ceea ce ne transformă, chiar prin definiție ca o uzină de victorii obținute mereu în prelungiri chiar dacă am luat mai multe goluri în timpul regulamentar de joc.

Eu asta numesc „noroc”: atunci când reușesc ceva din prima încercare…

Personal când am avut viziunea asta, potrivit căreia pe acest pământ nimeni nu stă să-mi numere toate eșecurile, m-a eliberat în mare măsură!

Și m-a făcut să privesc și în oglinda retrovizoare. De fiecare dată când văd o persoană de succes într-un domeniu anume, mă întreb oare câte încercări vor fi fost taxate chiar de către persoana respectivă sau anturaj drept eșecuri ale unui ratat, până când a atins acea realizare?

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *