GANDURI DIN VACANTA


2,5 minute de Finante Personale

Spre deosebire de prima parte a concediului de anul acesta , cea de-a doua parte am proiectat-o prin locuri mai puțin cunoscute (de noi) de la noi din țară. S-a întâmplat să fie și în două stațiuni turistice pe vremuri mult mai cunoscute decât astăzi, plus mare, clasic, la Mangalia.

Câteva idei, neprelucrate, din această parte a concediului:

-Ne-am gândit că – la munte cel puțin – vom mânca din produsele locale. Planificasem să evităm magazinele clasice tocmai pentru a trăi experiențele locale dar și din – calcul teribil de greșit – considerente de cost.

– Spre exemplu brânza telemea de vacă, locală, era undeva la 23 lei și o puteai cumpăra numai o dată pe săptămână, de obicei vinerea. Altfel o cumpărai cu 28 lei din magazine locale de la marii producători!

– Evident acest raport nu se întâlnea doar la lactate. O medie a prețurilor alimentare în partea asta a țării este undeva cu 25 – 30% mai mari față de București!

– In Borsec chiar apa minerală …Borsec la 1,5 litri o poți cumpăra de la magazinul de prezentare al fabricii de îmbuteliere cu 2,6 lei. În București o cumpărăm cu 1,95 lei. La un singur bax diferența este de aproape 4 lei!!!

– Tot în Borsec nu există un izvor de unde să poți lua la liber exact apa care se îmbuteliază pe bani. 35% din apele minerale ale Europei sunt în România. O fi bine ca românii să nu poată bea la liber în chiar stațiunea unde este izvorul cu cea mai cunoscută apă minerală din România?

– Numărul vilelor în paragină din Borsec mai mare decât cele care găzduiesc turiști.

– Localnicii au acces la media, practic, doar prin TV. Deși firma furnizoare de net a noastră are acționar majoritar un etnic maghiar, în aceste zone populate majoritar tot cu etnici maghiari practic nu ai acces la internet mobil. Pentru a accesa netul ne suiam pe niște dealuri la circa trei km de stațiune.

– Din 40 de canale de TV 25 erau în limba maghiară și toate din Ungaria.

– Majoritatea veniturilor acelor oameni sunt la nivelul salariului minim pe economie + bonuri de masă.

– Extrem de populate birturile locale, de la ore mici chiar!

– În chiar patria apelor din Romania localnicii plătesc mc de apă de trei ori mai mult decât în București…

– În afară de fabrica de îmbuteliere a Borsec am înțeles că afacerea locală cu ponderea cea mai mare era exploatarea lemnului.

– Nici în secuime, nici la Slănic Moldova și împrejurimi nu am văzut nicio vacă, nicio oaie, nicio găină, nicio curcă, niciun stup de albine. Doar cai și căruțe cu care cărau lemne.

– În schimb mai toate casele de pe DN spre Brașov au arborat steagul secuiesc.

– Sincer nu m-am simțit în niciun fel agasat, iritat sau deranjat de vreun comportament naționalist. Cred în continuare că disensiuni, acolo unde există, sunt alimentate și întreținute ca scop.

– Spre exemplu, cred că dacă – mă gândeam! – autoritățile locale ar fi inițiat un program de genul „prima vacă” sau „prima oaie” sau „prima cloșcă” sau „primul stup”, atunci:

  • Prețul produselor lactate locale , al ouălelor și a cărnii ar scădea radical
  • Numărul clienților birturilor locale ar scădea
  • Veniturile localnicilor ar crește în interval de câțiva ani
  • Turismul local ar înflori prin capital local, nu din afara țării
  • Raportul de programe TV în limba Română / alte limbi s-ar inversa
  • Numărul de steaguri afișate ostentativ s-ar micșora pentru că acești oameni, cetățeni romani și ei, ar înțelege că soluția pentru o viață mai bună vine nu atât prin aportul și contribuția altora, ci din efortul propriu (de altfel principu de bază și aici la StăpâniDeBani, în finanțele personale).

– Atunci când mergem la mare în România, mergem de câțiva ani la o familie mixtă româno – turcă (sau tătară, nu am întrebat!) din Mangalia. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze, au 4 stupi aproape improvizați în curte, păsări, legume, viță de vie, și pomi fructiferi toate înghesuite într-o curte de circa 500 de mp. Și care ne-au spus de unde cumpără ei telemeaua locală cu 13 lei/kg!   

– Dialoguri memorabile:

Cu administratora minihotelului din Slănic Moldova unde am fost cazați:

  • Cum reușiți să rezistați cu veniturile acestea mici și cheltuielile mari, cel puțin, vedem noi, la mâncare?
  • Eu sunt foarte mulțumită cu ce am!
  • Atunci probabil că aveți o sursă suplimentară de venit, sau care este secretul?
  • Secretul este că am învățat să îmi doresc foarte puține…

O fetiță care intra în clasa întâia la școală, în trecere și ea prin localitatea Corbu, în discuție cu fi-mea:

  • Cum este în București?
  • E bine!
  • Stai la bloc?
  • Nu, stau la casă!
  • Aah, îmi pare rău de tine. Să stai în București și să nu stai la bloc…
  • Dar de ce să stau la bloc??
  • Pentru că așa poate scăpai să mulgi vaca de două ori în fiecare zi. Sau pe tine nu te pun părinții să mulgi vaca?

În discuție cu o mamaie de 80 ani care vindea brânză de oaie vinerea la piața locală:

  • …Dar cum de vinzi matale brânza asta? Cine o produce?
  • Băiatul meu are 10 oi, dar acum este plecat în Olanda, la muncă. Așa că mai fac eu niște brânză…
  • Și ce face băiatul în Olanda?
  • E la o fabrică de hodorogi!
  • Ce fabrică???!
  • De hodorogi, sau nu știu bine cum spune în românește. Face cârnați de-ăia care se bagă în pâine…
  • Hot – dog?
  • Păi hodorogi am zis și eu maică…

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *