EXPERIENTE DE VIATA = INVESTITII. LUCRURI MATERIALE IN EXCES = CHELTUIELI


3 minute de Finante Personale

Scopul gestionării banilor proprii nu poate fi decât acela de a obține, pe un prim palier, mijloacele de existență la nivel primar (nevoi esențiale), apoi, pe alt palier, maxim de împlinire, de bucurie, de satisfacție.

De aici, fiecare dintre noi avem propria viziune, propriile definiții despre ce înseamnă împlinirea personală. Este foarte clar acest lucru, și cred că asta știm dintotdeauna, căci celebra reclamă chiar zice bine:

“Suntem cu toții diferiți. DIN FERICIRE!!!”.

Ce nu am știut este că, totuși există un gen de împliniri comune majorității oamenilor.

Într-un curs de dezvoltare personală lectorul ne-a cerut să scriem pe o foaie de hârtie ce ne-a făcut fericiți în ultimul an de zile. Apoi ne-a cerut același lucru dar referitor la ultimii trei ani de zile. Și, tot după o anumită pauză, a repetat aceeași cerință referitor la ultimii 10 ani. După un timp a întrebat sala câți din cei prezenți au introdus pe lista lor mai multe sau un lucru material. Au ridicat mâna cam 30 de oameni din 150. Din ce îmi mai aduc aminte unul își cumpărase un Harley Davidson, altul un apartament, altul o chitară și un program de compus muzică iar un altul un concediu de nuntă de 5 stele în Hawai. La cerința privind termenul de 3 ani doar 10 au ridicat mâna, iar pentru termenul de 10 ani doar 2 oameni din asistență.  

Ce am înțeles de la acest curs, și aplicat de atunci în cheia asta, a fost că împlinirile personale nu țin atât de mult de lucrurile materiale pe care le cumpără banii mei, cât mai ales de experiențele, trăirile asociate acestora. Și asta contează cu atât mai mult cu cât trece mai mult timp. Spre exemplu, cel mai aproape m-am regăsit în cazul colegului cu vacanța de nuntă de 5 stele în SUA, care, întrebat fiind ce anume prețuiește cel mai mult din amintirea acelui concediu a răspuns cu prezența tinerei sale soții (au fost tratați ca “just married”), peisaje, modul de a interacționa al localnicilor, plaje, nisip, natură…

 

“Fericirea înseamnă timp de calitate cu oameni de calitate…”

Bill Walsh

Ideea subliniată de cel care ținea cursul era că, până și în situația în care împlinirea personală este legată de achiziționarea unui anumit produs / serviciu (nu am verificat dar cred că o astfel de excursie ar trebui să coste undeva peste 5000 de USD) cu ceea ce rămâi peste timp nu ține atât de nivelul prețului achitat. Cursantul coleg nu a menționat ca amintire top nici meniul, nici de room service, nici nu știu ce tratamente cosmetice exotice, nici nivelul de dotări al camerei de hotel.

Pentru mine acel curs a fost un mare semn de întrebare, dacă nu cumva în stabilirea destinației banilor noștri nu suntem orientați greșit fundamental. Acum sunt convins că ceea ce dă ponderea majoră a valorii care rămâne în viețile noastre sunt experiențele și nu achiziția de lucruri materiale în exces. Măcar pe termen mediu și lung.

Înteleg bine că, pe moment, satisfacția deținerii unui lucru material pe care ni-l dorim ține de împlinire personală de asemenea. Ideea este însă că nu durează. Ne schimbăm telefoanele la maxim 2 ani, mașinile la 5 ani, hainele, deși nu se uzează toate, o dată la un an, etc. Și asta pentru că mentalitatea colectivă, anturajul și media ne împing mereu spre a asocia nivelul fericirii personale cu nivelul posesiunilor materiale. Potrivit acestui clișeu, fericirea vine împachetată cu fundă în pungi de cadou.

Doar că vine și cu un bon fiscal, de asemenea!

Acum cred că n-ar trebui să ne definim atât de mult ca și consumator de bunuri, de mărci, cât de suma experiențelor prin care am trecut. Experiența ține de tot ceea ce înseamnă simțuri și trăiri: văzut, gustat, admirat, mirosit, pipăit, auzit, apreciat, fredonat…

“Experiența este un profesor dur: Întâi îți dă testul. Lecția după aceea…

Vernon Law

Experiențele lasă amintiri pe termen lung

Achizițiile materiale pe termen cel mult scurt.

Experiențele se adună, se multiplică în trăiri pentru că fac parte din mentalul nostru.

Achizițiile materiale scad în valoare în timp, indiferent dacă noi le folosim intens sau nu.

Experiențele rămân în memoria noastră chiar și pe viață.

Bunurile materiale vin cu dată de expirare sau perioadă de garanție limitată.

Experiențele memorabile pot veni și la costuri 0.

Achizițiile materiale au bon fiscal sau factură.

Experiențele contează atunci când vine vremea să tragi linie…Doar ele ne construiesc “averea” mentală!

 

Pe mine mă fac să râd sau să zâmbesc amintiri din experiențe precum cea pe un drum de la liceu spre casă prin parc când, după o “luptă” scurtă, o colegă m-a luat de mână și nu m-am mai dus la școală două zile pretextând că mă doare în gât. Sau când, după un “blat” aranjat cu asistenta m-am ascuns după niște coloane ale spitalului unde născuse nevastă-mea, iar doctorul trecând pe acolo, se întoarce și-mi spune “haideți domnu’ Mărgărit, doar n-aveți de gând să stați pitit acolo toată noaptea!” și mi-o întinde pe fi-mea să o iau în brațe iar eu l-am rugat să mi-o dea în salon, după ce mă așez (eram îngrozit să nu o scap din mâini). Sau când la o bursă la Tokyo organizatorii ne-au dus într-un week-end într-un parc de distracții și am chiulit apoi alte două zile doar ca să intru la alte două parcuri din zonă (și acum eu cred că parcurile de distracții sunt mai mult pentru adulți, chiar și Disneyland!).

În schimb de-abia dacă-mi amintesc prima mașină, cele două perechi de blugi de care eram așa de mândru în facultate, și nimic din ce am mâncat la banchetul de absolvire.

Ei bine reflecția asta personală are repercursiuni financiare personale majore.

Caut mult mai mult să investesc în experiențe. Pentru că investițiile aduc dividende.

Bunurile materiale le trec la cheltuieli. Se depreciază cu timpul!

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *