ECHILIBRU


2.5 minute de Finante Personale

Economiștii care studiază finanțele personale din perspectivă comportamentală susțin că șablonul de bază al conduitei noastre – promovat în exces de media – este acela de a trăi la cele mai bune standarde posibile tot timpul vieții noastre. Iar atunci când acest lucru nu este posibil imediat, apelăm la banii altor oameni (credite) astfel încât să ne bucurăm pe loc de râvnitul standard. Chiar dacă – din perspectiva financiară – nu îl merităm. Filozofia este sintetic exprimată prin dictonul “Totul, acum, aici și cu orice cost”. Citatul care mi se pare mie că exprimă cel mai bine aceasta filozofie îi aparține lui Henry David Thoreau care ne avertiza să nu  “Petreci cea mai bună parte a vieții câștigând bani pentru a te bucura de o libertate discutabilă în cea mai puțin valoroasă parte a ei.”

Sincer, mie mi se pare că Henry David Thoreau, “un filozof american, eseist, scriitor, naturalist, transcendentalist, critic al taxelor și al progresului” (Wikipedia) are, cel puțin pe un sens, dreptate.

Evident că el nu a emis această idee ca susținere pentru consumul exagerat, așa cum este el citat deseori. Fie și pentru că o astfel de abordare ne duce aici:

Pe graficul de sus punctul din jurul a 62 – 65 de ani (pe legislația actuală), pe care eu îl numesc “căderea la pensie” intră tot în porțiunea de cea mai puțin valoroasă parte a a vieții”, în care, fără o planificare financiară personală încă din anii tinereții, nu va mai fi nici măcar “discutabilă”, ci certitudine. Deci nicicum “libertate”. Cine este oare răspunzător de interesele noastre, cei de peste 20-30 – 40 de ani de acum încolo? Libertatea este chestionabilă în momentele la care se refera HDT o dată în plus prin faptul că vom fi foarte săraci la vârsta pensionării.

Dar dacă vom căuta și găsi și timpul și banii și libertatea pe tot parcursul vieților noastre? Dacă, în loc să mergem pe alocări financiare personale peste cele maxime posibil lună de lună, alegem conștient variantele în care stilul nostru de viață este “doar” foarte bun?

Și eu cred că Thoreau are dreptate pentru că, deși niciodată nu este târziu să te bucuri de timp liber și de lipsa constrângerilor financiare, totuși este lipsit de sens să amâni complet aceste momente pentru a treia parte a vieții. De ce adică nu am atinge măcar elemente de libertate, flexibilitate și bunăstare atunci când fizic și mental suntem la cele mai bune cote?

Acestea sunt câteva “nuanțe” ale mișcării de libertate financiară care m-au atras. Spun “nuanțe” pentru că am constatat că, mai ales la noi în țară, independența financiară este privită exclusiv la modul absolut, ca o destinație: “libertatea financiară este atunci când ai acumulat atât de mulți bani, încât îți poți permite să nu mai muncești”. Cu alte cuvinte independența financiară = pensionarea anticipată, un obiectiv la care, eu personal, nu rezonez. Pentru mine libertatea financiară are nuanțe, are etape. Pot fi strâmtorat, confortabil, lejer și mai știu eu ce alte grade de libertate financiară îmi pot defini. Eu mi-am definit etape de libertate financiară și pentru perioadele vieții, în termenii lui Thoreau, mai valoroase.

De aceea mă refer la faptul că în viață avem două monezi prin care ne măsurăm succesul: una care măsoară acumulările financiare și alta care măsoară timpul liber.

Pentru a implementa în viețile noastre aceste monezi trebuie să acceptăm disconfortul de a părea diferiți, chiar ciudați, pentru că trebuie să gândești și să acționezi diferit. Și ăștia apar din exterior …ciudați. Trebuie să pui sub semnul întrebării principiile după care acționează toți cei din jurul tău: colegi, media, chiar familia. Și chiar și guru de finanțe personale, sunt mici șansele să te identifici cu toate principiile fiecăruia (mai ales că unele se bat cap în cap). Ideea este că trebuie să găsești calea ta. Sunt banii tăi, timpul tău, viața ta!

Ca să ajungi aici îți mai trebuie perseverență, și un sistem clar de definire a succesului personal.

Până la urmă este o problema de echilibru aici. Scopul finanțelor noastre personale trebuie mutat de la a asigura maxim de standard de viață “Totul, Acum, Aici și cu Orice Cost” la a asigura cel mai bun standard de viață posibil UNIFORM DISTRIBUIT pe tot parcursul vieții noastre. Sau dacă vreți “Totul, Tot timpul (Mereu), peste tot și cu Costuri Minime”.

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *