DECLARATIE DE DEPENDENTA


4 minute de Finante Personale

„NU MĂ INTERESEAZĂ SĂ ECONOMISESC”

În data de 10 mai 1877  națiunea română, prin Mihail Kogălniceanu, și-a declarat  Independența de Stat. Până atunci eram dependenți de Imperiul Otoman căruia îi plăteam 914.000 galbeni anual.  Din păcate nu am date să pot calcula exact cât înseamnă în bani actuali, dar știu că valorau foarte mult.

Una din primele măsuri luată de noua națiune liberă și independentă a fost direcționarea către bugetul de stat a celor 914.000  galbeni, care până atunci au constituit un tribut plătit către un alt stat.

 

„ EU NU VREAU / NU POT SĂ ECONOMISESC” =  DECLARAȚIE DE DEPENDENȚĂ în plan financiar personal.

Dacă nu economisești vei depinde toată viața de puterea ta de muncă.  Adică de o rezervă epuizabilă!

În graficul de sus, preluat de la unul din mentorii mei, „capitalul uman” (suma însușirilor noastre mentale, fizice și psihice) atinge un maxim in jurul vârstei de 35 ani, după care urmează o pantă accentuat descendentă. Doar de fiecare dintre noi depinde să ne formăm „capitalul” financiar care să aibă o pantă mereu ascendentă, și care să compenseze descreșterea continuă, naturală a celui uman. Pentru a construi acest capital financiar al nostru, primul pas este economisirea!

Eu folosesc noțiunea de „economii” doar pentru că este consacrată în limbajul comun.  Dacă aș avea putere să consacru termeni aș impune termenul alternativă „profit personal”.

Îmi aduc aminte foarte bine că,  înainte de a-mi începe propriul drum spre libertate financiară personală  și eu vedeam „economii = pierdere”, atât timp cât nu cheltuiam toți banii pe care îi câștigam. Orice sumă de bani necheltuită o percepeam  ca o nerealizare personală.

Trăim o afacere!  Fie că știm sau nu știm,  fie că vrem, fie că nu vrem,  atât timp cât avem venituri și respectiv cheltuieli în plan personal,  trăim o afacere.

Economiile sunt profitul afacerii vieții noastre.

Slogan SdB

Tu te-ai angaja la o firmă care merge pe pierdere an de an?

Economisirea nu este un lucru ușor, nu este pentru toată lumea.

Înainte de a fi un obicei, economisirea trebuie sa fie setată în mentalul nostru. Este, într-adevăr, greu să accepți o restrângere acum pentru a avea mai mult mai târziu. Și de aceea cred eu, este important să o percepi ca o măsură inteligentă, și nu ca un sacrificiu. Nimeni, până la urmă, nu s-a îmbogățit cheltuind tot ceea ce produce!

Partea „tehnică”, sistemul prin care introduci în gesturi de zi cu zi această lege a bunăstării tale, este mai puțin importantă, pentru că este mai ușoară.

O idee este să tratezi economiile ca un impozit suplimentar. Ca orice impozit, ești deci obligat să îl plătești. Doar că beneficiar, de data asta, ești cu siguranță tu și familia ta. Dacă trăiam în State sau în altă țară europeană plăteam oricum un impozit mai mare pe venit (România are, totuși unul din cele mai mici impozite pe venit din Europa!). 

Oricum vrei să fundamentezi necesitatea de a face economii, de a fi profitabil în finanțele tale personale, sau în afacerea vieții tale, următorul pas este să decizi că 5%, sau 10% sau 15% sau 20% etc, nu sunt ale tale, cel de acum! Pur și simplu tratează veniturile tale ca fiind împărțite în doua clase:

  • Cu clauză de folosire amânată. Acești bani îi avem, dar nu pot fi folosiți pentru nevoi imediate
  • Cu clauză de folosință imediată (cheltuielile aferente stilului tău de viață)

Din experiența mea este contraproductiv să vânăm un latte, o brioșă, o cafea pe zi sau o bere pe săptămână cu prietenii, și pe care să la dăm caracterul de economii. Emoționalul fiecăruia dintre noi va avea mult de muncă cu o astfel de abordare, căci o va trata ca pe constrângere, o corvoadă. În timp se va răscula, și deci vei renunța și tu. Cheltuielile uzuale sunt atât de pline de costuri care nu ne fac plăcere -precum cele de mai sus- (efect al reclamelor din media și a concepției consumătoriste a 90% din populație), încât este pur și simplu păcat să te gândești să renunți la un latte.

A fi Stăpân de Bani nu este despre privațiuni, ci despre alegeri inteligente!

Mari schimbări au apărut în Finanțele Personale ale familiei mele în momentul în care am tratat shopping-ul, cumpărăturile, ca și obligație. Ne simțim obligați să ne întreținem, ca atare o facem cu grijă și cumpătare. Orice cheltuială neprogamată o vedem ca un furt din interesele noastre pe termen lung, care sunt setate ca primordiale. Educația fetelor noastre, fondul de siguranță financiară, o săptămână de concediu în plus, pur și simplu înseamnă mai mult, prin setarea valorilor noastre personale, decât a patra pereche de blugi pe anul acesta (și musai de firmă), a treia bere cu prietenii la terasă doar săptămâna aceasta sau ultimul, neapărat ultimul model de iPhone sau nu știu ce Samsung. Cumpărăturile nemaifiind distracție ci obligație, pur și simplu pot alege tipul de obligație, fiind vorba de banii mei!

Am înțeles cât adevăr este în zicala conform căreia oamenii faliți rămân faliți prin faptul că trăiesc ca și cum ar fi bogați. Aș adăuga și că ei vor să apară bogați dar nu și să facă ceea ce fac oamenii bogați. Și mă refer în primul rând să economisească la modul la care toți oamenii bogați o fac!

De mai mult de 140 ani nu mai suntem dependenți financiar ca națiune.

Dar în plan financiar personal crezi că ești independent? Ești sigur că nu plătești încă tribut sub forma unor cheltuieli nu neapărat necesare, sau măcar nu la nivelul actual?

Ce ar fi dacă ți-ai face un diagnostic al tributurilor pe care le plătești lună de lună, poate nu tocmai în acord cu interesele tale?

Ce ar fi dacă ți-ai face un țel în a nu mai plăti tribut financiar personal?

La fiecare 10 Mai, dacă simți romanește, ar trebui să te bucuri că înaintașii noștri au reușit – și pentru noi – să ne scape de statutul de slugi, de sclavi față de o putere străină.  

Cum ar fi dacă, măcar la fiecare aniversare de 10 Mai, odată cu recunoștința pentru înaintașii noștri, ți-ai evalua și calcula pașii spre propria ta independență?

Tiberius Mărgărit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *