DE CE „10%” ESTE DIFERIT DE…„10%”


4 minute de Finante Personale

De excepție Forumul Investitorilor Individuali, organizat de Bursa de Valori București, care a avut loc weekend-ul trecut, așa cum îi stă bine unei Instituții de prestigiu.

Am urmărit cam 8 vorbitori și am luat notițe cam tot atâtea pagini de bloc-notes cu informațiile de acolo care mi s-au părut interesante.

Clișeu, este? Toată lumea se așteaptă să te fi simțit bine la un Forum de Investiții, atâta vreme cât blogul acesta este despre banii personali!

Atunci să vorbim despre lucrurile discutabile / care mi-au plăcut mai puțin din mesajele vorbitorilor invitați – majoritatea reprezentanți ai unor societăți de asset management.

Astfel, cel puțin trei din acești vorbitori din afara BVB au luat în discuție faptul că mai mult de 80% dintre români sunt proprietari ai propriei locuințe. Suntem primii cel puțin în Europa, și aceasta este considerată principala formă de investiție pentru români. Știam că procentul este mare. Dar proporțiile pe care le-au comunicat acești domni mi se par epice! Aș putea spune că – ceea ce, înțeleg eu, acești vorbitori doreau să reiasă – abuzul de Robert Kiyosaki dăunează finanțelor noastre personale. Dar aș fi vrut o discuție mai încolo de aceste date: este privită oare de românul mediu ca o investiție, sau doar un mod de a parca banii personali în orice pentru că nu știu / ignoră / nu au încredere în alte instrumente, cum ar fi chiar fondurile mutuale de pe BVB?

Concluzia pe care eu am înțeles-o ca dorind să fie transmisă: aceasta ar fi o evidentă lipsă de cultură și educație financiară în Romania.

Ok, sunt poate eu de vină, dar primul lucru care mi-a displăcut a fost autosituarea asta în arca celor educați care ar educa niște needucați, dar ăștia sunt cam needucabili. Nu simt că ar servi în vreun fel cauzei. Ba din contră! Dacă este adevărat că cei care cumpără apartamente și doar apartamente, și de cele mai multe ori prin credit, o fac și pe fondul lipsei de alternative de instrumente financiare pe care să le cunoască, oare cine ar fi cei care ar trebui să le facă cunoscute?  Nu cumva chiar cei care câștigă comisioane din asta? Eu cred că aici este o greșeală de marketing. Cred că acești domni trebuie să meargă înspre piața potențială. Nu invers!

Apoi mai cred că segmentul lor țintă principal nu ar trebui să fie cei care au suficiente fonduri – măcar pentru avans – încât să își cumpere o casă ca investiție (chiar și cu ghilimele). Acești oameni nu vor renunța sau nu își vor vinde niciodată casa ca să cumpere titluri de participare la fonduri mutuale, care sunt volatile.

Cred că mai degrabă ținta ar trebui să fie cei care au banii în conturi / depozite la vedere, overnight unde stau degeaba cam 60 mld lei (date BNR pe 2017). Acești oameni nu știu ce să facă cu banii proprii și din această cauză îi lasă în astfel de instrumente, chiar dacă dobânda este negativă în termeni reali (nu acoperă inflația). Din păcate nu am auzit decât o singură referire, o comparație, între cât ar fi adus ca randament o investiție în Bursă față de un depozit bancar, și asta de la un oficial BVB. Acești bani ar trebui să intre cât mai rapid în morișca economiei naționale spre binele nostru, al tuturor, inclusiv al deponentului. Eu cred că înainte de a sugera că acești oameni sunt doar niște needucați, ar trebui ajuns la ei și arătat o ofertă, cu mesajul: „uite ce pot face banii tăi!”

Și în fine, ultimul lucru care mi-a displăcut la acești invitați ai BVB a reieșit atunci când, în timpul unuia dintre discursuri am nimerit lângă un tânăr domn, coleg al vorbitorului (aveam să aflu trăgând cu ochiul la ecusonul său) și deci probabil activând într-o companie de asset management. La un moment dat vorbitorul a făcut o paralelă îndrăzneață potrivit căreia investitorul român are acum aceleași șanse cu unul american, de exemplu, fie că își construiește pensia suplimentar prin Pilonul III fie că investește în mod independent pe bursă sau în fonduri administrate privat: randamentele multianuale ale celor două burse sunt comparabile. 10%!!!

Mi s-a părut incitantă, dar și puțin hazardată comparația, așa că mi-a scăpat un ușor: „Chiar așa?”, care a fost auzit însă de colegul din dreapta mea și care, vrând probabil să susțină afirmația șefului care expunea audienței teoria, m-a întrebat: De ce vă mirați așa? Nu vi se pare că 10% înseamnă 10% și în România Și în America?”

Am apucat doar să-i răspund că randamentul nu este totul, nici măcar factorul cel mai important într-o investiție, atâta vreme cât eu nu duc acasă procente ci sume efective, și apoi sistemele din jurul celor două burse sunt așa de diferite, încât nici măcar nu ar trebui comparate. În urma unor „Șșșșștttt” din jur ne-am promis unul altuia continuarea discuției în pauză, la o cafea.

Continuarea discuției nu a mai avut loc. El își felicita abundent șeful pentru discurs, iar eu eu eram într-o plăcută discuție cu d-na Anamaria Ciuhuta de la Financialparenting.eu.

Așa că am reflectat în continuare la paralela propusă. Așadar avem un caz Ion Medianu (cititorii cărții mele „LEGILE BANILOR TĂI” știu că este un personaj care apare cam la fiecare tabel, situație concretă prezentată acolo și pe blog în care apare cazul românului mediu, ca venituri, cheltuieli etc, așa cum sunt relevate de statistici) versus dl John Smith (să-i spunem) prototipul americanului de rând. Amândoi au posibilitatea să folosească câte o mașinărie de făcut bani (Bursa) care merge (cam) cu aceiași viteză în cele două țări: 10%. Cazurile erau pentru constituirea unei pensii și pentru investiții în general. Asta înseamnă că au ei aceleași perspective?

Dacă mergem pe prima variantă sugerată – Pilonul III vs sistemul 401(k) din State, prima mare diferență pe care eu o văd este că John Smith poate să-și aleagă unde plasează banii, ce investiție alege: fonduri de investiții, ETF, acțiunile angajatorului etc. Ion Medianu nu poate! Administratorul Fondului la care a aderat decide pentru el, în numele lui. Contra comision, desigur!

John Smith poate face acest lucru singur astfel încât să-și minimizeze costurile de administrare alegând doar instrumente care urmăresc sau replică un indice, aproape pasive, de exemplu. Și contra unor comisioane de cele mai multe ori sub 1%. Cu alte cuvinte, degeaba compar valoarea brută (10%) dacă valoarea netă (ce pot folosi efectiv) este total diferită.

Dl Ion Medianu poate direcționa anual către fondul său de pensii maxim 15% din venitul brut, adică (4482 lei x 15%) x 12 luni = 8068 lei sau 1954 $. Dl John Smith poate introduce în mașinăria de făcut bani în anul 2018 exact 18.500 $ pentru care nu plătește taxe…

Sigur 10% = 10%, dar dacă se aplică unei sume de 1954$ CU SIGURANȚĂ nu dă același rezultat cu situația în care se aplică unei sume de aproape 10 ori mai mare…

Atât dl Ion Medianu cât și dl John Smith pot primi și din partea angajatorilor o sumă deductibilă fiscal: Bani gratis!! Și aici ele sunt diferite ca și mod de calcul și deci sumă absolută, dar, ca să putem avea o bază comparabilă, să presupunem că se aplică aceiași schemă: angajatorul contribuie cu exact aceiași sumă cu care contribuie și angajatul, în limita unui plafon.

Istoric, cea mai mare corecție care ar fi putut să apese asupra fondurilor dlui John Smith a fost de -38,5%, adică această corecție nu ar fi ajuns la fondurile depuse de el însuși. Pe când la dl Ion Medianu criza din 2008 i-ar fi adus o corecție de – 70%, sub ceea ce a depus el.

Motivul principal cred eu, constă în soliditatea celor două burse, în adâncimea lor și în economiile naționale pe care se bazează, care, cu tot respectul, nu se pot compara. Sigur, 10% se poate – spot – compara cu 10%, dar nu și restul! Rămân la părerea că randamentul oricărei investiții nu este totul!

Eu cred că mult mai productivă ar fi prezentarea corectă, onestă a ceea ce este Bursa, cu plusurile și minusurile ei, așa cum a fost făcută de către oficialii bursei la începutul evenimentului. Altfel un investitor ezitant, la primul tangaj al bursei va avea senzația că a fost înșelat la cântar, și nu va reveni nicicând la bursă! Dacă tot era vorba de o manifestare festivă aș fi vrut să apară o metaforă de genul bursa este o mașinărie de făcut bani, care te ia din punctul financiar A și te duce în punctul financiar B, în medie cu viteza v=10%, dar care poate varia destul de mult funcție dacă urcăm sau coborâm o pantă. Pentru a conduce această mașinărie îți trebuie școală de specialitate, eventual cu instructor. Nu este deloc recomandat să cobori din mers, mai ales când cobori o pantă! Viteza mare nu este neapărat un criteriu pozitiv, dacă nu ai abilități de conducere. Ideea este că, deși legislația diferă de la țară la țară, în orice situație și în oricare țară ajungi mult mai sigur și mai rapid față de situația în care nu urci la bord și rămâi să faci același parcurs  ca pieton!

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *