„CUM AM PUTUT SĂ FIU AȘA DE PROST SĂ FAC ASTFEL?”


3,5 minute de Finante Personale

Știu că tu, ca și mine, te-ai întrebat cândva ceva similar. Mă rog, poate nu cu exact acești termeni (al 8-lea cuvânt este exclusiv referitor la mine și îl folosesc pentru ca am uneori suave conflicte de acest gen cu parlamentul meu interior), dar ideea este că toți luăm hotărâri greșite: deși avem credite ne cumpărăm ultimul Iphone, (ai observat că majoritatea posesorilor de astfel de device-uri își dau părul după ureche când vorbesc la el astfel încât să iasă în evidență sigla cu mărul mușcat?), semnăm credite fără să facem măcar o simulare a situației noastre financiare de luna viitoare, deși noul tablou financiar ne va marca viața pe 25 de ani…, ne luăm mașinile mereu cu full-option deși asta înseamnă un plus de 20% la preț cu care am putea acoperi de exemplu 3 ani de motorină etc.

Ce m-a uimit pe mine în cazul mai fiecăreia dintre aceste decizii este că LA MOMENTUL LUĂRII UNOR ASTFEL DE DECIZII ERAM ENTUZIASMAT!

Dar vraja s-a risipit, de fiecare dată! De exemplu la prima chemare a forței gravitaționale spre contactul cu solul a molecularului (cu spargere de ecran), la primul „pas” față de întâlnirea săptămânală cu băieții la bere pe motiv de rată mărită, sau la primul ou aruncat de unul din vecini de la balcon în semn de prietenie pe frumusețe de sunroof, sau zgârieturi de crengi (să nu mai vorbim că inginerul din mine a realizat că testele de siguranță sunt făcute pe o carcasă întreagă, nu cu o gaura dreptunghiulară în plafonul mașinii pentru ego-ul unuia ca mine!).

Am început să citesc despre decizii financiare la nivel micro. Majoritatea poziționărilor sunt de natură psihologică. Eu le încadrez în categoria „psihologia bunăstării” pentru că este un domeniu cu consecințe cât se poate de concrete în planul bunăstării noastre.

O primă concluzie este că și oamenii cei mai …inteligenți fac greșeli. Ce spun eu? Prostii chiar. Obișnuiam să asociez succesul cu evitarea greșelilor și am înțeles că greșeam fundamental.

Suntem mereu în căutarea parcursului fără greșeală, imaculat, și astfel gândim, supra gândim și supra – supra gândim  un pas.

Nicicând nu vei putea lua cele mai bune decizii financiare personale. Din cele 2000 de carți și sute de biografii ale și despre Warren Buffet cred că am citit 5+1. Voi ce credeți W. Buffet a pierdut bani? Mulți cumva? Poate miliarde de dolari? Exact, presupui bine! Dacă el a ajuns în top 5 cei mai bogați oameni ai planetei pierzând miliarde de dolari prin ciclul: (câștig – pierdere) + (câștig – pierdere) +  (câștig – pierdere) + …, o fi inteligent să aștept decizia MARE și PERFECTĂ de investiție fără pierderi, sau să adopt altă strategie?

Am observat că mai ales tipul de oameni cu educație înaltă merg pe calea asta, a supraargumentației. Și (ca să nu tragi concluzii cum că m-aș auto include în categoria asta, m-am grăbit să adaug acel „Și”)  eu! Ei sunt cei care supra-gândesc o decizie!

Acum, chiar sincer, simplul fapt că ești preocupat de aceste subiecte de finanțe personale te plasează într-o extrem de selectivă elită: 5 % din populația lumii. Și deci este extrem de posibil să adopți strategia greșită.

Încetează să supra evaluezi o decizie financiară! Nimeni nu s-a îmbogățit astfel, nimeni nu a avut rezultate în nici un alt domeniu în acest mod: mereu căutăm și țintim jobul perfect, casa perfectă, mașina perfectă, relația perfectă și apoi constatăm că am greșit. Dăruiește-ți o relaxare pe încrâncenarea de a alege perfect. Poate pentru că perfecțiune nu există? Dacă acceptăm că noi înșine nu suntem perfecți în interiorul nostru, de ce am căuta-o în exterior?

Ei bine, aici este punctul central (pentru mine) al susținerilor psihologilor: „PERFECȚIUNEA NU EXISTĂ”. Și atunci, de ce aș pierde atât de mult timp căutând ceva care nu există în stare pură, și nu mi-aș asuma riscul de a lua decizii mai multe, dar de valoare mai mică, și mai des? (Ok domnilor, totuși am mari rețineri că strategia asta s-ar aplica și la capitolul relații…din înșiruirea de mai sus!).

”Întotdeauna iau o decizie, chiar dacă se va dovedi ulterior că a fost greșită. Urăsc indecizia!

Yolandi Visser

Pe când îmi făcusem planul de idei pentru acest articol am văzut o replică într-un film al unui personaj bogat care terminase o facultate de prestigiu și care spunea că el a ajuns să aibă acei bani nu pentru că ar fi deștept. Ci pentru că este pragmatic!

Nu există hotărâri perfecte pentru oricare curs al evenimentelor. Pentru simplul motiv că nimeni, niciodată nu va putea controla cursul tuturor evenimentelor viitoare. Exemplu: se tot spune că vine criza. Totuși, nimeni nu știe sigur când! O decizie „mare” este să lichidez toate deținerile de pe bursă. Ok, sunt deștept, deci am prevăzut o pierdere mare. Și dacă nu vine criza în doi ani de acum încolo, cine mă va consola când îmi voi pune din nou întrebarea din titlu?

DE PUS ÎN PRACTICĂ

Am remarcat o conduită majoritară Stapanilor De Bani, și te invit să reflectezi și tu la ea:

  • Știu că ești deștept, chiar știu, dar obișnuiește-te să iei decizii mai mici, mai dese și mai multe. Obișnuiește-te cu ideea că vei greși în destule din ele. Adică vei greși, cu siguranță, dar vei greși în mic. Nu în mare!
  • Redefinește inteligența nu ca măsura în care nu greșești. Ci ca măsura în care câștigi mai mult de pe urma celor multe situații încercate!
  • Să nu decizi nimic este totuși …o decizie. Intră în categoria deciziilor mari, unice. Pentru că în cod pragmatic a nu decide nimic înseamnă implicit o decizie de a nu face nimic…! Eu cred că ne scriem singuri povestea vieții prin alegerile pe care le facem, nu prin a accepta sau respinge alegerile altora. Asta costă, inclusiv bani.
  • Obișnuiește-te să privești oportunitățile financiare neîncercate ca pierderi. Pentru că asta sunt!

„Riscul unei decizii greșite este preferabil terorii indeciziei”

Maimonides

Și acum n-are decât să vină criza! S-ar putea să ieși în câștig…

Uite, spre exemplu o (micro) decizie a ta care m-ar încânta, ar fi să îmi spui ce părere ai despre deciziile pe care (nu) le iei.

Mulțumesc că ai citit articolul!

Tiberius Margarit SdB


2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *