CE RANDAMENT ALEGI? 15% SAU 0,88%?


3 minute de Finante Personale

Mulți ani am trăit în limitele paradigmei financiare de forma: „Eu trebuie să muncesc / să fac bani. Și apoi să dau bani din cei pe care îi muncesc / fac eu, ALTORA ca să-i înmulțească”. Eram convins că este SINGURA variantă, singura opțiune.

Acest articol este centrat pe ideea că POȚI ALEGE, AI ALTERNATIVE, chiar dacă nu ești un Guru Investițional. Așa cum nu ești, de altfel, cu siguranță din moment ce citești acest articol! Așa cum, estimare proprie, nu sunt 99, 99% din populație.

Așadar ai pornit pe calea stăpânirii banilor tăi. Ai început să te interesezi de finanțele tale personale, citești bloguri, cărți și articole, poate asculți și podcasturi de profil, măcar o dată te-ai interesat cât costă un curs de investiții de la noi. Ai înțeles că trebuie să faci din banii tăi un instrument, o pârghie, nu un scop în sine. Vrei, deci, cât mai mulți bani!

Dacă ai parcurs etapele acestea, atunci sigur ai ajuns și la concluzia că trebuie să investești. Dar aici apare o primă mare problemă. Ți s-a spus, iar tu ai înțeles asta, că dacă vrei un randament cât mai mare trebuie să îți asumi niște riscuri. Mari, dacă randamentele vizate (potențiale!) sunt mari.

Nu toți și nu totdeauna suntem dispuși să ne asumăm riscuri!

Doar 61.150 de conturi sunt deschise la Bursa de Valori București. La o populație de 20 milioane de locuitori, proporția este minusculă, insignifiantă. Căci 0,3% așa se citește! Pur și simplu Românii nu sunt dispuși să își asume acest tip de riscuri! Spre comparație, în Polonia sunt 1,4 milioane de conturi. Asta ca să rămânem în zona în care ne putem totuși compara! Căci altfel aș menționa și că in State sunt 163 de milioane de conturi deschise, adică 50% din populație…

Este mult de discutat la capitolul riscuri în investiții în Bursa de Valori. Eu, personal am convingerea că nu există riscul de a pierde bani la Bursă. Ci de a marca o pierdere temporară atunci când, pe fondul unor emoții, ieși din Bursă înainte de un termen de maturitate. Bursele nu sunt periculoase. Bursele sunt volatile, și asta este cu totul altceva.

Dar eu vă propun astăzi o altă abordare, care pornește de la un stil de a-mi pune întrebări neconvenționale, care împing situațiile la extrem, învățată de la un mentor al meu.

Așadar, te întreb direct următoarele lucruri: Ok, nu îți place senzația de insecuritate pe care ți-o dă faptul că iei din banii pe care îi câștigi cu greu și îi plasezi în Bursă. Adică nu vrei să faci genul acesta de investiții. Nu ești și nici nu vrei să fii al 61150+1 investitor. Mai poți, în condițiile astea, să construiești bunăstare pentru tine și familia ta?

Dacă nu ești prima dată pe SdB, atunci știi, probabil, fixația mea că fiecare dintre noi suntem constructori de bunăstare, sau de avere personală, indiferent de joburile, activitățile pe care le facem pentru a obține un venit. Investițiile sunt doar un mijloc prin care noi tindem să ne mărim bunăstarea personală.

Așadar, întrebarea extremă, altfel pusă mai sus, poți să o citești și astfel: Pot construi bunăstare și altfel decât investind cu riscuri, chiar și de volatilitate?

Ei bine acesta este unul din aspectele cele mai uluitoare (pentru mine) din finanțele personale. Dacă ești norocos, vei înțelege mult mai repede decât mine din tabelele de mai jos că poți alege!

Constructorii de bunăstare obligatoriu fac investiții. Doar că cele în care ei cedează controlul asupra banilor lor, ca pondere în total sume plasate sunt undeva la 25%, și nu mai mult, conform studiilor unor autori teribili de respectați precum Thomas Stanley și William Danko.

Și pentru că te-am obișnuit pe aici, la SdB să vorbim …vorbe dar și cifre, te rog acceptă ca de data asta să le pun tabelar. Un profesor de-al meu spunea că un inginer nu e inginer până nu face un tabel. Pentru că numai așa înțelege și el ce scrie… (Ori eu sunt inginer…)

Așadar două situații: Investitorul GIEI are un venit lunar net de 3750 lei. Studiază finanțe personale și a citit și „Cel mai bogat om din Babilon”, așa că aplică ad literam ce scrie acolo, adică alocă investițiilor 10% din câștigul său, concret 375 lei / lună, și face asta timp de 10 ani. Știe că, pentru a avea un profit pe măsură, trebuie să riște, așa că plasează acești bani în niște titluri în speranța unor randamente de 15% pe an. (Stai puțin, nu sări așa, știu ce te frământă, te întrebi „Unde găsește ăsta randamente de 15%? Imposibil!”, nu-i așa?  Probabil că ai dreptate, dar acceptă, de dragul unor calcule, această variantă. Promit să îți spun de ce nu am mers pe clasicul 10% la randament, media anuală acceptată pentru Bursa de Valori). Nu știe nici el, nici nimeni în lumea asta, dacă peste 10 ani cât este dispus el să aștepte, bursa va fi pe creștere sau scădere (toate bursele din lume sunt volatile), dar el este un investitor educat și își asumă acest risc, de a nu avea randamentul așteptat după exact 10 ani. Poate fi după 8 ani sau poate fi după 12 ani, nimeni nu poate prezice exact. Oricum, aproximativ după 10 ani de creștere anuală în medie de 15%, el speră la 93.741 lei în cont.

Și să facem cunoștință și cu investitorul CBEP. El are același venit de 3750 lei lunar, dar are o problemă. Pentru că nu cunoaște mai nimic despre investiții, învață, poate merge și la un curs, dar deocamdată știrile despre criza din 2008 și cele privind iminența apariției celei următoare, îl  fac să fie extrem de circumspect în a-și plasa banii munciți din greu într-o zonă în afara controlului său. În schimb și-a impus alt stil de viață decât GIEI: este mult mai atent pe traseul banilor lui, își gestionează cu minuțiozitate bănuții (nu numai banii) și-a impus ca tentația spre cumpărăturile exclusiv de mărci de renume să o controleze atent. Își asumă să fie privit ca un ciudățel printre amici și cunoscuți, dar, per total el reușește să economisească 750 lei, adică dublu față de vecinul său GIEI.  Asta în limbaj – puțin – jargon de constructor de bunăstare înseamnă că el are rata de plasamente de 20% din venitul lui lunar. Doar că, pe fondul cunoștințelor lui limitate despre investiții cu randament înalt nu acceptă nici măcar riscul de volatilitate și pune acești soldăței ai lui să muncească pentru el doar în instrumente pe care le înțelege și le agreează pentru că îi dau senzația de certitudine: titluri de stat, investiții care îi aduc un randament net, de 0,88% anual  (iarăși, te rog accepta doar ca valoare de calcul!). El vrea SIGURANȚA, CERTITUDINEA că după 10 ani își va putea lua banii înapoi plus acel ceva în plus, pe care nici măcar nu se pricepe să îl calculeze. În aceste condiții cum va sta contul lui CBEP (Constructor de Bunăstare Excesiv de Prudent) față de cel al lui GIEI (Guru Investițional Excesiv de Încrezător)?

Ei bine, probabil ai înțeles deja că, după cei zece ani, amândoi ar trebui să aibă ACEIAȘI SUMĂ DE BANI ÎN CONT!!!  93.741 lei!

Datele se așază astfel:

Spun „ar trebui” pentru că, dacă în cazul lui CBEP lucrurile vor sta cel mai probabil exact așa, sub singura rezervă că România ar da faliment ca stat, la GIEI nu suntem așa de siguri, depinzând de valoarea exactă a randamentului investițional pe care îl va înregistra.

CÂTEVA CONCLUZII

– Acest articol NU este despre a nu investi în Bursă! Ba chiar, cu riscul de a părea că vreau să fiu paradoxal, am să adaug că dimpotrivă… Știu că cititorii cărții mele „LEGILE BANILOR TĂI” mă înțeleg foarte bine, căci sper să nu uite vreodată de importanța Legii „ȘI – ȘI” explicată acolo pe larg!

– Pot fi titluri de stat, pot fi obligațiuni, pot fi titluri de participare la un fond mutual conservator, sau chiar unit linked unde componenta de asigurare îl atrage, nu are mare importanță, căci articolul nu este despre titluri de stat vs Bursa. Ci despre faptul că poți alege modalitatea prin care construiești averea familiei tale, indiferent de profilul tău de risc.

– Și mai este despre faptul că întrebarea „Unde găsești tu randamente de 10%?” nu este esențială căci iată, poți să îți atingi obiective financiare și cu randamente mult mai mici. Trebuie doar să știi să îți construiești strategii alternativă și planuri concrete.

– Mai este de făcut o diferențiere între cele două abordări: nimeni și niciodată nu vor putea să aibă control total și perpetuu asupra randamentului bursei la modul spot, nici măcar fondurile de miliarde de dolari. Doar tu și numai tu ai controlul total și perpetuu asupra ratei de plasamente!

– Situația ta financiară personală nu este numai despre a prezice cursul unor acțiuni. Ci, cel puțin în egală măsură, și mai întâi, despre a face tot ce depinde de tine. Rata de plasamente depinde de tine!

– „Finanțele personale sunt… personale” (slogan SdB). Asta înseamnă și că nu e bine să mergi strict pe șabloane. „10%  din ce câștigi” este șablon. Tu vrei rata ta, pe cazul tău, nu normă, pentru că tu ai propriile obiective, nu norme și șabloane!

– Motivul pentru care nu am mers pe randament (ROI) de 10% în tabelul de mai sus este acela că, pentru a ajunge la aceiași valoare de obținut în cont  după 10 ani și cu aceiași rată de plasamente, calculele dau ca rezultat un randament …negativ! Adică, „povestea” spusă de aceste cifre este: puterea acestui instrument, rata de plasamente, în finanțele tale personale este așa de mare încât, pe exemplul dat, poți să ai și pierderi în câțiva ani, că ajungi tot acolo unde te duce un randament de 10% (mai ții minte? „Unde găsești tu randamente de 10%?”) timp de 10 ani în continuu…!  

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *