CATE MINGI DE TENIS INGHITE UN CROCODIL?


3 minute de Finante Personale

Problema din LUCRAREA DE CONTROL  a cursului de Finanțe Personale despre care am scris aici mi-a amintit de două probleme / situații care mi-au fost puse la diferite concursuri / interviuri, de un foarte puternic înțeles (pentru mine) și pe care nu cred că le voi uita prea curând.

I

Un ziar central din Ro anunțase un concurs organizat de UE pentru o bursă de business management ținută de Sony Europe la Stuttgart, în Germania. Comisia era condusă de un profesor din Marea Britanie al cărui nume nu îl mai rețin. Întrebarea șoc pentru mine din interviul final a fost aceasta:

“Ești căpitanul unei nave care ia apă prin cele câteva spărturi. Distanța față de țărm este mare. Cum reacționezi:

  • Le ceri oamenilor de la vâsle să lase vâslele și să astupe găurile imediat.
  • Ignori găurile, până la urmă ești un tip norocos, până acum ți-a ieșit, și forțezi vâslașii să dea maxim efort, zi și noapte, astfel încât sa ajungi la țărm înainte de a te scufunda.”

Pentru mine amândouă variantele erau “lose – lose situation”. Varianta a) însemna că barca rămâne necondusă, la cheremul forței valurilor, și, am gândit că nu asta ar voi ei să audă, pentru că ăsta nu este management. Management înseamnă conducere, să determini cursul acțiunii conform strategiei tale și varianta a) este exact opusul. Dar nici varianta b) nu îmi plăcea căci nu este management nici atunci când doar “speri” ca un lucru să se întâmple. În plus introducerea termenului “norocos” la un examen de management m-a dus să cred că nici varianta asta nu voia comisia să audă.

Așa că am răspuns că aleg varianta…c) și anume, oarecum, o combinație intre variantele a) și b). Pentru cititorii cărții mele aici văd o altă aplicație concretă a Legii ȘI -ȘI ca LEGE A BANILOR TAI. Pe o parte din vâslași îi trimit să astupe găurile , în timp ce ceilalți continuă măcar să mențină nava pe traiectorie, chiar dacă asta înseamnă o viteză de deplasare mai mică! Am mai plusat (și nu voi uita că asta nu prea le-a plăcut examinatorilor!) spunând că, la nevoie, până când eliminam urgența aș fi participat și eu direct la oricare din cele două activități la care ar fi fost nevoie..

La final profesorul din UK ne-a explicat parabola: barca este departamentul, unitatea pe care o conduci, de care ești răspunzător. Țărmul este obiectivul tău financiar. Vâslașii = veniturile. Găurile din navă = cheltuielile scăpate de sub control.

Peste timp, de multe ori mă surprind cu parabola asta în cap, atunci când analizez mersul finanțelor familiei mele. Sunt găurile din navă prea mari? Viteza vâslașilor e suficientă încât să ajung la timp la țărm? Sunt pe traiectoria bună a navei mele, îmi conduc nava departe de bancurile de nisip pe care aș putea eșua? Este cazul să îmi “construiesc” încă un vâslaș? Poate este cazul să îmi modernizez nava și să îi adaug un motoraș?

II  

La sfârșitul unui alt curs aveam de dat un examen de absolvire. Miza declarată era obținerea diplomei, cea nedeclarată încă era selecția pentru participarea la un alt curs într-o mare capitală, cu toate cheltuielile incluse.

Întrebarea cheie din interviu:

“Câte mingi de tenis poate să înghită un crocodil?”

Prima mea reacție a fost să caut camera ascunsă, crezând că vor să vadă cum arată moaca mea atunci când sunt stupefiat. N-am găsit-o!

Prin urmare cerința era să cântăresc următoarea situație: se dă una bucată crocodil. Câte mingi de tenis poate duce la situația de crocodil umplut??!!

Simțeam că este truc, un șiretlic, un “catch” ceva dar nu știam ce anume. Primul gând: habar n-am, așa că am să dau un multiplu de 10 la plezneală. Apoi am gândit: hei, staai puțin, cum acționau strămoșii noștri ca tactică? Pârjoleau pășunile, otrăveau fântânile, până când mai câștigau timp și poziție mai favorabilă. Așa că m-am apucat de “pârjolit”. Nu aveam ce pierde!

“-Avem un baby crocodil sau un “adult crocodile”?

-Adult crocodile.

-De când nu a mâncat acest crocodil adult ?

-De 2 zile” a răspuns un examinator, simultan cu altul care a răspuns “O săptămână.”

Uau, între 2 și 7 zile e un multiplu de 3.5, deci NU exactitatea cifrelor îi interesează pe ei…!Dar ce vor ei mai exact? Se uită unul la altul și convin:

-“4 zile. Oricum e hămesit (starving).”

În timpul câștigat mi-am adus aminte că într-un documentar pe National Geografic apărea că un crocodil poate înghiți complet o antilopă la o singură “masă”. Prin urmare, problema inițială o pot translata în a face “cubajul” unei antilope în mingi de tenis. Mai “otrăvesc o fântână”:

-“Mingi de tenis de masă sau tenis de câmp?

-Tenis de câmp!”

Prin urmare problema ducea la a aprecia volumul unei antilope măsurat în unități formate din cutii metalice (cum se vindeau pe atunci) de câte 6 mingi. Rapid, apreciez ca Dorel din reclame: la 15 cutii pe lungime, cam 5 cutii pe lățime și 7 cutii pe înălțime. Mai am nevoie de timp. Încă o “câmpie”:

-“Mingile sunt uzate sau noi?

-Brand new” a fost răspunsul plus o schiță de surâs. Oi fi pe calea cea bună? Cer permisiunea să folosesc un calculator de mână: 15 x 5 x 7 x 6 = 3150 mingi. Mă gândesc să mai adaug un coeficient tehnologic (echivalentul picioarelor, gâtului și capului) de  10%: 3150 x 1.1 = 3465 mingii.

La răspunsul final am simțit nevoia să strecor un (ceea ce nevastă-mea numește) “tibilism”:

-”Dacă acest “starving adult crocodile” stă bine cu analizele va înghiți 3464,5 mingi de tenis de câmp brand new!”

Șeful examinatorilor, altfel un tip gomos, chiar scorțos, îmi acordă un zâmbet larg:

-“Herr Mărgărit, de ce rezultatul nu este un număr întreg?

-Pentru că din neatenție crocodilul meu tocmai a spart o minge cu colții lui prea ascuțiți!”

La sfârșitul ceremoniei de închidere a cursului, după ce am dublu controlat datele de pe documentele de participare la noul curs și am pipăit biletele în buzunar să fiu sigur că nu mi le ia nimeni înapoi, îl întreb pe șeful comisiei despre crocodilul umplut.

-“Herr Mărgărit, dvs  ați câștigat pentru că ați răspuns corect la acea problemă.

-Uau, deci chiar 3500 de mingi era rezultatul corect?

-Oh nu, numărul în sine nu ne-a interesat deloc.
-???!

-Știți, răspunsul corect a constat în faptul că nu ați cedat în fața unei situații – problemă care pare imposibil de rezolvat. Statisticile noastre spun că oamenii nu reușesc într-o acțiune sau alta nu pentru că le lipsește capabilitatea tehnică, mentală, intelectuală sau fizică, ci pentru că renunță prea ușor în fața obstacolelor (“nu prea știu cum să traduc “quitter”, termenul folosit). Pur și simplu ați fost profilul de candidat pe care îl căutăm.”

Răspunsul acelui manager mi-a rămas în minte pentru că apoi, retrospectiv, mi-am dat seama de câte ori am pierdut în viață renunțând prea devreme, prea ușor în fața unor situații care nu îmi păreau familiare, sau care mi se păreau de netrecut.

Poate că uneori ajută să mai “pârjolim o pășune”, mai “otrăvim o fântână”, până când apucăm de coadă crocodilul ăla și-i legăm cu sârmă botul cu colții lui cei ascuțiți cu tot…

Tiberius Margarit SdB


2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *