ASADAR TU FACI, ADICA TU ADUNI BANI. DE CE DOAR ALTII SA TI-I INMULTEASCA?


2,5 minute de Finante Personale

Undeva, prin 2008 brokerul meu (un tip plătit de mine să îmi înmulțească banii) îmi spunea să nu intru în panică, doar fraierii ies din bursă la prima zgâlțâială, SIF-urile și celelalte blue chips-uri (titluri foarte solide, și purtătoare de dividende) pe care le dețineam au potențial de dublare în continuare, analiza fundamentală e foarte bună, și că trebuie să fiu educat ca să câștig la bursă. La sfârșitul lui 2008, montat de extrasul de cont conținând pierderi de peste 70%, am simțit nevoia să am o discuție sinceră (ăsta e limbaj academic, pentru a masca un dialog în care înjurăturile mele erau spuse pe ton jos, aproape șoptit, ca să nu mă dea afară oamenii de ordine.)

Peste ani,  discuția cu acest tip mi-a folosit foarte mult. În mare, chiar avea dreptate. Printre lucrurile care mi-au rămas în memorie: „D-l Mărgărit, noi brokerii facem muncă de diligență, nu de execuție!” „Ce înseamnă exact asta?” „Înseamnă că noi suntem ca avocații, sfătuitori, consilieri, dar execuția este pe riscul dvs! Acest principiu este trecut în contractul pe care l-ați semnat.”

Pardon? Adică banii, prin contract, capitalul meu muncit, făcut de mine, adunat – ca să rămânem în zona operațiilor aritmetice –  a intrat la risc, dar comisionul lui și taxele nu intră la risc?!!

Dar lipsa mea de educație financiară nu s-a rezumat doar la interpretarea asta. La nervi am scos cei (cam) echivalentul a 4.000 de Euro rămași și am ieșit din bursă.

Au urmat reflecțiile. Așadar ceea ce înțelegeam eu de la Money Channel era materializarea a ceea ce credeam că este un principiu în investiții:

„Treaba MEA este să ADUN bani. Este treaba ALTORA să îi ÎNMULȚEASCĂ. Altfel: Eu adun, alții înmulțesc. Eu tot riscul, ei zero risc!”  Asta înseamnă „investiție”?

Distribuția, diviziunea asta a operațiilor aritmetice mă irita teribil. De ce, adică, nu aș învăța și face chiar eu și cealaltă operație, de înmulțire?

Și, în ceea ce consideram că este cel mai bun răspuns la această întrebare, am urmat un curs de brokeri organizat de Institutul Român de Valori Mobiliare.

Și cursul mi-a arătat că l-am ocărât degeaba pe fostul meu broker. Bursele sunt volatile. Un investitor adevărat trebuie să știe că banii în bursă se fac pe fondul acestei volatilități. Peste câțiva ani, când la Disneyland uneia din fetele mele îi era teamă să se dea în cel mai zbuciumat roller coaster, am făcut analogia asta:

Nu plătești bilet de intrare la parcul de distracții dacă nu vrei să te distrezi pe suișuri și coborâșuri! Așa cum nu intri la bursă dacă nu vrei să câștigi pe volatilitate!

StăpâniDeBani

Din curs am mai  înțeles (în cuvintele mele) că nu brokerul ÎNMULȚEȘTE banii mei, ci afacerea din care am cumpărat eu mici bucățele sub formă de acțiuni. Dacă aș fi citit și cărți de educație financiară încă de atunci aș fi aflat și că, generalizând, nu poți face investiții decât într-o afacere sau grup de afaceri.

 

O altă idee care m-a marcat despre investițiile la bursă a fost una din concluziile șocantelor studii ale celor mai respectați autori despre finanțele personale ale oamenilor bogați și foarte bogați, Thomas Stanley și William Danko, concluzie pe care ei țin să o sublinieze de fiecare dată încă din prefață:

„Nici măcar o singură dată în ultimii treizeci de ani nu am văzut un milionar care să aibă peste o treime din avere care să provină din investirea propriilor bani în acțiuni tranzacționate la bursă. De cele mai multe ori procentul este de circa 20% – iar informația se bazează pe studiile desfășurate de cei de la Fisc, care dețin toate informațiile exacte despre veniturile lor.”

Th. Stanley si W. Danko

Ca în oricare caz în care afli ceva care te șochează, prima fază a fost să neg: „ce spun ăștia, păi atunci Warren Buffett cum are aproape 100% din avere în acțiuni la bursă? Doar până când am analizat în amănunt datele lor și am văzut că studiile lor se referă nu mai sus de decamilionari. Iar, pe de altă parte nici  Warren Buffett nu investește ca persoană ci prin firma sa Berkshire Hathaway.

Prin urmare, oricât mi-a părut mie de șocant, datele IRS – instituție teribil de temută în State – arată că doar (să zicem) 25% din averea oamenilor cu bani provine din investiții la bursă!

Este un procent important! Dar această statistică îmi „spune” și că dacă eu aș fi mers pe ideea de mă canaliza exclusiv pe investiții prin bursă ca mijloc de ÎNMULȚIRE a banilor însemna să comit o mare greșeală. Aceea de a nu înțelege că trebuie să mă adresez și părții mai mare: 75 este de trei ori mai mare decât 25!

Astfel am înțeles că domeniul Finanțelor Personale nu înseamnă exclusiv investițiile la bursă de tipul „DAI BANII TĂI ALTORA” să ți-i înmulțească! Ok, încă o dată, 25% din avere de milioane înseamnă foarte mult, totuși întrebarea este vis-a-vis de proporții, nu de mărime absolută.

Cred că vreo doi ani de zile m-a chinuit întrebarea firească, de ce doar 25%?, până când am pus-o exact în acești termeni unui mentor de-al meu. Mi-a răspuns inițial foarte concis: CONTROLUL, sau mai bine zis lipsa controlului.

„Săpând”, am aflat astfel că Stăpânii de Bani nu sunt obsedați atât de mărimea randamentului, ci mai degrabă de măsura în care ei controlează acea investiție.

Cu cât controlul său asupra investiției este mai mare, cu atât el poate impune un randament mai mare! Atunci când ai control IMPUI randament, nu aștepți să câștigi din crah sau volatilitate.

Am găsit astfel răspunsul și la întrebarea care m-a dus la cursul de brokeri și care este și în titlu. Oamenii cu bani vor și obțin astfel, prin control, posibilitatea de a-și înmulții ei înșiși banii!

Investițiile nu înseamnă doar bani înmânați spre înmulțire către alții. Înmulțirea banilor oamenilor bogați se face în majoritate în investiții în care ei dețin controlul în măsură cât mai mare.

Controlul personal asupra unei investiții are repercursiuni dramatice asupra randamentului. Doar astfel poți să spargi hamul, corsetul principiului potrivit căruia randamente mari se obțin doar, exclusiv, în afaceri cu risc mare.

Am fost crescut la școala de gândire potrivit căreia Stăpânii De Bani pot obține randamente mari – și – din risc mic, atâta vreme cât ai control cât mai mare asupra acelei investiții. Controlul tău personal înseamnă risc scăzut și (potențial) randament mare.

Concluzii

  • Investițiile prin Bursă sunt importante. Fă-le! Dar ele sunt doar un tip de investiții.
  • Investițiile nu înseamnă numai predarea banilor proprii unor tipi / instituții / cu mesajul: „Ia-mi banii și înmulțește-i!”
  • Finanțele personale sunt „personale” și pentru că trebuie să determini, să supraveghezi, să planifici personal investițiile.
  • Măsura în care deții controlul asupra unei investiții determină în mare măsură randamentul acelei investiții. Control poate însemna inclusiv o cât mai bună informare asupra unei investiții. STUDIAZĂ fiecare „pont”! E formă de control!
  • Mergând pe calea asta poți ajunge nu numai să ÎNMULȚEȘTI chiar tu propriile investiții. Ci să le multiplici exponențial. Pentru că așa funcționează investițiile oamenilor cu bani. După legea creșterii compuse! Stăpânii de bani nu se mulțumesc cu înmulțirea banilor. E o operație prea lentă. Ei apelează la creșterea compusă. Care înseamnă ridicare la putere….

Tiberius Margarit SdB


One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *