A INVESTI. INVESTITIE


3 minute de Finante Personale

Înainte de a ajunge la subiectul propriu-zis al acestui articol, pornit de la  reacțiile din discuțiile cu privire la gradul, măsura în care putem controla diversele investiții pe care le putem face în Finanțele nostre Personale (FP) aș face o trecere prin noțiunile de bază care mă ajută pe mine în fundamentarea investițiilor. Puțină teorie cum ar veni, căci am constatat că abordarea asta este omniprezentă, inclusiv în cursuri din Universități din State și Canada.

Conform celei mai acceptate definiții „a investi” înseamnă cumpărarea unui activ care are perspectiva unei aprecieri în valoare (speculație) sau / și de a genera un venit care, într-un timp rezonabil, să depășească suma investită. Exemple clasice sunt, în domeniul FP acțiuni purtătoare de dividende, unde toți sperăm la creștere a cursului (să cumperi ieftin și să vinzi scump = speculație), dar și un venit (dividende). Alt exemplu sunt imobiliarele lui Kiyosaki unde casele se pot aprecia ca valoare în timp (speculație), dar aduc și un venit (chirie).

Dacă întrebi un contabil probabil că îți va spune că pentru ei investițiile sunt de fapt…cheltuială, separat de cheltuiala propriu-zisă (bani plecați pentru totdeauna, exemplu pe utilități sau salarii), chiar dacă este de tip diferit, întrucât speri ca banii să se întoarcă cu profit. Cei care sunteți de profesie nu dați cu pietre, acceptați vă rog exprimarea unui ne-economist.

Am spus asta pentru că în limbajul din blogosfera de FP termenii nu sunt folosiți astfel. Acolo cheltuielile sunt cheltuieli iar investițiile sunt investiții. Într-o altă minoritate (în care, pentru precizări, mă înscriu,) cheltuielile sunt considerate cheltuieli, care sunt diferite de plasamente. Plasamentele sunt economii (plasamente fără risc) și investiții (plasamente cu risc). Mie îmi place abordarea asta tocmai pentru că deschide domeniul FP și celor care sunt foarte conservatori și prudenți cu banii lor. Aceștia pot merge pe plasamente de tip economii în mod prioritar.

În plus, diferențierea mă ajută foarte mult la compararea unui indicator despre care cititorii mai vechi ai SdB știu că țin foarte mult: rata plasamentelor, pentru școala – curent de gândire din care provin – este, iată,  diferită de rata de economisire.

În definiția majoritar acceptată a investițiilor de mai sus am o problemă cu termenul „cumpărare”. Puriștii curentului principal din FP susțin foarte apăsat că dacă nu „cumperi” active nu faci investiții. Adică, dacă nu implici banii în faza asta, nu se cheamă investiție. Eu cred că există și investiții în care nu trebuie să contribui exclusiv cu bani, ci și cu timp sau dedicație. Spre exemplu acest blog este (majoritar) construit din timp și dedicație. Mai este și investiția de tip cunoștințe în propria persoană etc.

Pentru a diferenția clar o cheltuială propriu-zisă de o investiție, trebuie să aveți în vedere că investiția are trei caracteristici:

– Rezultatul așteptat al oricărei investiții trebuie cuantificat în bani, în unități monetare. Astfel nu este investiție atunci când mergeți la coafor, nu este investiție când mergeți la sală, guru teoreticieni din FP zic că facem o cheltuială, tocmai pentru că rezultatul nu se măsoară în bani. Unul din momentele în care m-am considerat pe drumul cel bun în educația financiară a fetelor mele a fost acum vreo 5 ani când, o vedetă de la noi care „surprindea” oamenii în emisiuni a spus într-un interviu că urmează să investească pentru Revelion într-o rochie de nu știu câte mii de Euro. La care fi-mea a emis un panseu: ”Uite și la fraiera (ok, mint puțin, a folosit un alt termen, mai tare, de la fosta ei școală de Berceni, așa!), ea cică face investiție când își cumpără rochii…”

– Rezultatul așteptat al oricărei investiții trebuie să fie MAI MULT, mai mare decât suma investită inițial. Astfel nu este investiție dacă „investești” 1000 de lei și te aștepți la rezultat final de 500 lei.

– Și, în fine, mai este aspectul de cauzalitate al investiției. Dacă ai primit o moștenire de la mătușa de care ai avut grijă să îi faci cumpărăturile vreo 4 luni înainte de a muri, nu este investiție. E pleașcă, este ce alt termen vrei tu din dicționar, mai puțin investiție. Cauzalitatea unei investiții înseamnă că ai amânat consumul imediat, acum, în favoarea unui consum mai mare în viitor. Cei care sunteți cititori de cărți de inteligență emoțională poate că veți fi de acord cu mine, care văd aici exact aplicarea principiului de amânare a gratificației imediate. Acest al treilea aspect mai este foarte important pentru cei care susțin că economiile sunt pentru fraieri. Cu riscul de a repeta, subliniez din nou: Investițiile sunt în esența lor consum amânat! Orice plasament până să devină investiție a fost mai întâi consum amânat, adică economie!

Cel care stă la umbră astăzi, o face pentru că a plantat un copac cu mult timp în urmă. 

Warren Buffett

Cu aspectele astea teoretice clarificate, aș vrea să răspund întrebărilor din comentarii și din mesajele private care au urmat articolului acesta.

Așadar eu văd ca investiții în FP

– Investiții în afacerea vieții tale. Tu ești o afacere. Un capitol din cartea mea „LEGILE BANILOR TAI” se numește chiar așa. Acolo aveți ideile de esență. În ultima perioadă mă preocupă foarte mult aspectul ăsta, mă documentez și am stabilit împreună cu un alt blogger  (nu mă întrebați cine, nu i-am cerut acordul să popularizăm proiectul) să colaborăm în dezvoltarea acestui subiect. Ca să închei teaser-ul, mai spun doar că luna trecută am vorbit cu un profesor de Finanțe Comportamentale din Canada care m-a încurajat foarte tare… Rezumând, ești o afacere. În afacerea asta ai nevoie de investiții. Controlul asupra acestor investiții este 100% al tău.

– Investiții în pregătirea ta profesională:  cursuri, seminarii, cărți. În masura în care pregătirea ta profesională astfel îmbunătățită îți folosește chiar și în situația în care pleci de la actualul tău angajator, sau dacă respectivul angajator ești chiar tu, controlul asupra acestui tip de investiții poate merge spre 100%.

– Investiții în afacerea angajatorului tău. Fie ca intraprenor, fie ca, alegând ca suport evoluția firmei la care ești angajat, îți micșorezi inflația personală. Controlul asupra acestui gen de investiții iarăși poate merge foarte sus, chiar și spre 100%

– Investiții în afacerea ta, pe care o deții, sau activitatea ta aducătoare de venit (chiar dacă suplimentar, ca PFA). Și controlul asupra lor poate merge destul de sus. Limitările provin din posibilitățile de modificare legislativă (Codul Fiscal este legea cea mai supusă la – vorba unui comentator economic cunoscut – cele mai groaznice perversiuni de către toate guvernările din Ro, fără excepție. Este totuși genul de activitate pe care Th. Stanley și W. Danko au descoperit-o în studiile lor ca fiind calea cea mai rapidă și sigură spre statutul de milionar. (Obs importantă: NU este singura! Sau altfel același mesaj: cam o treime din milionarii americani NU sunt nici proprietari, nici „self employer” (PFA la noi) ci…angajați!).

– Investiții în afaceri sau activități care nu sunt cotate la bursă: investitor în serie, business angels, crowd funding, împrumuturi peer-to-peer (despre care scrie Laurențiu Mihai aici). Este genul de investiții în care delegi partea executivă dar controlul tău poate fi destul de mare, pentru că tu furnizezi banii de pornire.

– Investiții în imobiliare. Controlul este și aici destul de mult la tine, cu limitările date de legislativ, ca mai sus.

– Investiții în hârtii de valoare, mărfuri etc listate la burse, inclusiv sub forma de unit-linked. Controlul tău- la cazul general -, dacă nu ești acționar semnificativ – asupra rezultatelor acestei investiții este ceva mai mic. Poate crește doar prin cunoștințele tale de investitor în burse, care ar trebui să fie, de fapt, cunoștințe de evaluare a unei afaceri, pentru că faptul că deții o acțiune la compania X înseamnă că deții o porțiune din afacerea X. Dacă te duci la brokerul tău, sau pe platforma la care ai acces și cumperi o acțiune doar pentru că a performat anul trecut, controlul tău este mult diminuat. Este – generalizând – genul de investiție de care Tony Robbins vorbește în cartea lui „Stăpânește banii”.

– Speculații financiare. Pe vremuri dădeam o conotație negativă termenului „speculație”. Nu e cazul! Valentin Nedelcu scrie pe blogul lui despre crypto mai multe. Poți câștiga din acest tip de investiție dacă ești inspirat, dar controlul asupra lor tinde spre zero. Pentru mine criptomonedele sunt speculație pentru că nu știu mai nimic despre ele. De aceea, doar pentru a nu mă lipsi de un trend care m-ar putea avantaja, investițiile mele în criptomonede sunt foarte, foarte mici (mult sub 1%), probabil că voi mai studia despre tehnologia blockchain, dar deocamdată, în cazul meu este o speculație din care am pierdut. Repet e doar experiența mea, cunosc oameni dedicați acestui tip de investiții.

P.S. Este foarte posibil ca pentru fiecare dintre noi să existe și alte tipuri de investiții (știu chiar un amic care o să mă certe că nu am introdus pe listă și pariurile sportive.)

Probabil că ele există, dar eu nu le-am considerat până acum, și deci nu le cunosc suficient încât să pot vorbi despre ele.

Succes tuturor în investiții!

Tiberius Margarit SdB


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *